Young Love (One Direction Fan Fiction)

Capitolul 26

Louis's POV

Stau și o privesc pe Amy cum sta , privind  podeaua.Brațele Briannei o țin în brațe ca un inger protector , as fi  vrut să fie in brațele mele ,dar cu toți știm ca numai in filmele Disney se întâmplă ca prințesa să se indragostesca de personajul negativ.

Zayn imi scutură brațul stâng pentru a verifica dacă am adormit, apoi cand vede ca sunt treaz , imi face semn că avem de vorbit.

Ma ridic de pe scaun si-mi dezlipesc cu greu privirea de la Amy .

"Louis , mai ști când ti-am spus că pregătesc o vacanță cu Brianna până la începerea noului turneu?"Spune Zayn ,dar eu inca sunt pierdut printre gândurile mele.

"Parca.."

"Louis , eu si cu Brianna plecăm mâine in Thailanda pentru o lună.Iar eu nu pot anula această vacanță , doar pentru ca tu nu esti in stare de a avea grijă de Amy!"

"Ba sunt!"Ripostez ,iar Zayn isi da ochii peste cap.

"Să zicem ,dar unde veti sta?"Imi acordă el o șansă.

"Voi cumpăra o noua casa , logic!Doar n-o să stăm intr-o cutie sub un pod?!"Cu toate prostiile care s-au intamplat in ultimele douazeci si patru de ore , eu incă am chef de glume.

"Brianna a vorbit cu un psiholog  care va veni de cateva ori pe săptămână."Imi spune Zayn ,dar dintr-un banal motiv ma Infurii.

"Amy nu e nebuna!N-are nevoie de un psiholog!"Ma rastesc la el.

"Psiholog nu este doar pentru Amy , este și pentru tine!"

Bine , bine!Acum chiar își bat joc de mine!

Eu nu-s nebun , Amy nu e nebună.

De ce trebuie să vina un psiholog să vadă ce probleme am?!

"Acum ca efectul calmantelor s-a dus , putem merge acasă?" Întreabă Zayn.

"Da ,dar să sti ca eu nu sunt nebun!"

"Cum zici tu.."Isi da el ochii peste cap ,apoi pornim cu toți spre casă.

Amy's POV

După ce Louis I-a condus pe Brianna si Zayn la aeroport , eu am ramas singură in noua casă ,așteptând ca psihologul să sosească.

Odată ce a ajuns ,l-am poftit în casă si ne-am asezat amandoua in living.

"Amy , din ce mi-a povestit sora ta ,pari o persoană minunată ,care n-a trecut peste un hop din viața sa.Spune-mi , Amy!Unde ti-au ramas gândurile?"Mă întreabă ea ,iar eu răspund rapid de parcă a-si fi stiut, cu mult înainte ca ea sa vina , întrebarea.

"Când m-am trezit la spital , fără copil."

"Si cum te-ai simțit in momentul acela?"

"Fără suflet , goală și inutila!"

"Dar ti-ai pus problema cum s-a simțit Louis?"

"Nu."

"Amy , mai o singură intrebare pentru tine ,apoi esti libera.Dacă tu nu plecai în accea zi dupa accident , crezi ca Louis te-ar fi abandonat?"

"Nu , nu te-as fi lasat niciodata!"Se aude o voce ,iar in câteva secunde Louis intră in living .

Știu, Louis!Stiu.

Imi cer mii de scuze pentru un capitol atat de scurt ,dar n-am avut timp de unul mai lung :( Maine am botez și nasesc , deci oarecum am motivele mele + că lucrez la un proiect nou.Cu cine ati vrea să fie fan-fic-ul cel nou?(Numai 1D)

Apropo...ce parere aveti despre ședințele lui Amy ? Mai ales de răspunsul la ultima întrebare?