Enigma

Capitolul 2

Mama Elinorei i-a spus ca Tristan va veni dupa ea. Deci il va astepta afara.

Cu toate ca locuieste in acel castel nu prea are timp sa admire privelistea. Are un balcon si nu-l foloseste. Este ocupata,asa ca,acum are ocazia sa mai vada putin imprejurimile.

Iese in curtea castelului,afara,si priveste spre leaganul in care ii placea demult sa se dea. Se apropie cu pasi rari si incepe sa-si aminteasca toate clipele frumoase si mai putin frumoase petrecute cand era mica- acum cativa ani.

Era vara si ea a iesit sa ia niste aer pentru ca a fi printesa inseamna multe responsabilitati. Nu prea avea prieteni pe-atunci. Nici nu avea timp sa se joace,dar copii din regat erau-dupa spusele mamei ei-in rang mic,asa ca nu o lasa sa se intalneasca cu ei. Oricum copiii erau invidiosi pe ea,deoarece era bogata. Si acum este.

Tot stand ea...se aude dintr-o data o bubuitura. Suna a foc de arma. Se sperie si dandu-se in acea clipa pe leagan,cade jos.

Se ridica,ea avand 16 ani,apoi se priveste. Era murdara. Se gandea cum e sa fii un om sarac,sa nu ai haine curate sau mancare. A inceput sa planga,nu din cauza ca s-a lovit,ci pentru mila copiilor care trebuiau sa treaca prin acestea.

-De ce trebuie ca eu sa am tot ce-mi doresc,sa ma schimb de haine din ora-n ora,iar altii sa nu se poata schimba decat din luna-n luna?

Revenindu-si din ganduri,a simtit ceva care o atingea. Se intoarce brusc si observa o silueta destul de inalta.

-Buna,spune baiatul cu o voce groasa.

-Ne cunoastem,intreaba Elinor?

In acel moment starneste un ras de un minut,iar el continua.

-Sunt Tristan,Tristan Sporrow.

Da,nu prea avea cine sa fie,dar era ironica. Doar n-a veni un necunoscut atat de aproape de ea,doar pentru a se prezenta.

-Stiam,spune Elinor. Doar ca esti putin schimbat. Ultima data cand ne-am intalnit,eu aveam 15 ani. Mai stii?

-Da...erai destul de mica.

-La 15 ani nu eram foarte mica...nu te-am auzit venind,eram pierduta in ganduri!

-Am observat. Am venit cu caleasca si nu ai auzit nimic.

Lui Elinor i se parea mai frumos decat acum 3 ani.Dar nu infatisarea conteaza,ci sufletul.

-Deci...mergem? Putem sa facem un picnic. Am adus mancare si ar fi frumos in aceasta zi minunata,spune Tristan.

-Suna minunat! Apoi se indreapta spre caleasca. E alba,iar caii la fel. Parca are putine emotii. Pentru ca ii place cu adevarat de el si nu vrea sa se faca de ras.

Elinor ar vrea sa-l intrebe daca stie ca se vor casatorii. Ar fi prea ciudat daca nu ar stii. Pe bune,mama ei nu poate decide pentru amandoi.