Enigma

Capitolul 23

Elinor suflă ușurată că cei doi au terminat micul "circ",apoi continua:

- Am avut un vis cam neobișnuit. Si da,stiu ca visele sunt doar vise...deloc reale si nu stiu daca are vreo legatura cu ceea ce vorbim noi acum,dar...

-Vrei sa nu mai vorbesti atât si sa ne spui? Intreaba Elena.

-Se făcea ca eram intr-o camera. Mai erai si tu, spune Elinor,indreptandu-si atentia spre Dunstan.

- Eu?

-Adica,amândoi. După cum ti-am spus că e vorba de voi. Camera era împărțită în două parti...egale sau nu,asta nu conteaza. O parte din ea era alba,iar alta neagră. Fiecare din voi era pe una din acele parti. Sincer nu stiam care era care,deoarece...stii tu...sunteti identici.

-Asta chiar e ciudat,zice Dunstan.

- Nu stiu. Visul asta nu cred ca are vreo tălmăcire dar nici nu prea are sens. Poate e din vina faptului că am avut îndoieli in privinta ta,Dunstan. Scuze,dar nu am stiut ca esti asa de treaba.

- Nu ai avut de unde sa stii. Oricum...acum ca mi-ai spus asta,as vrea sa completez ceva. La povestea mea...

-Ziceai ca vroia sa se mărite cu mine. Sincer nu prea era vreo problema,doar varsta. Si acum oricum ne vom căsători.

-Da... uite ce e! El nu vroia sa se căsătorească cu tine doar pentru ca te iubea,fiindcă nu te iubeste.

Elinor simte cum inima ii este franta in mii de bucăți. Zâmbetul de pe fata ei ii dispare si apare o expresie de melancolie.

- Cum adica?  Dacă nu ma iubea,ce vroia de la mine?

-Inima ta!

-Uau...si asta nu e acelasi lucru?

Elena ar încerca să mai spună câte ceva,dar e prea personal si nu vrea sa întrerupă...sau pur si simplu a rămas cu limba in gat-astfel neputând vorbi(la figurat)

- Nu. La propriu! Stiu ca suna scarbos si imposibil,dar e adevarat.

- Nu se poate,zice Elinor.

Ceea ce spunea Dunstan  era de fapt adevarat. Elinor,chiar dacă nu stie, este mai speciala. Inima ei,odată smulsă din piept de orice geamăn,care vrea sa nu mai fie asa...vrea sa aiba o înfățișare diferită,o va păstra. Si atata timp cat o are cu el,va fii altul. Totusi,daca fratele lui,tot geamăn,ii redă inima acelei prințese foarte rar întâlnite,înainte de prima luna plină,după luarea acesteia,prințesa isi revine.

După ce Dunstan ii explica toate acestea,Elinor nu se poate abține să nu se agite.

- Eu,spune tremurând...nu se poate. Nu am auzit despre asa ceva,niciodată. Te rog zi-mi ca nu e adevarat.

-Imi pare foarte rau! Cu siguranta e greu sa trăiești cu o astfel de frică in inima,știind că oricine poate veni si sa-ti ia viata.

Elena il fulgeră cu privirea pe Dunstan,după care o i-a in brate pe Elinor.

- Nu mai plânge,o alina sora ei,în timp ce Elinor mai ca făcea o cascada de lacrimi. Trebuia sa-i spun eu. Tu nu poti sa vorbesti cu mai multa tandrețe?

- Tu stiai,se aude glasul lui Elinor,întrebând printre suspine?

-Draga,eu de asta am venit aici!

-Multumesc,apoi se retrage din acea îmbrățișare. Ca m-ati avertizat! Dar tot mai am foarte multe întrebări ce așteaptă un răspuns. Adică mai multe răspunsuri...