Enigma

Capitolul 16

Acolo se pune in fata oglinzii si isi spune:"Voi afla ce se intampla,nu stiu cum,dar voi afla"

Se așează apoi in pat si priveste spre tavan. Era colorat in roz deschis,iar in mijloc,unde se afla candelabrul,era o floare.

Isi aminteste de o întâmplare demult. Avea 13 ani cand trăia si tatăl său. Ca veni vorba de el. Mama ei i-a spus că a murit de o boala,dar ea nu-si amintea asta. Tatăl ei părea perfect sănătos.

"Nu...nu se poate"

Spune ea,apoi se ridică in picioare. Incepe sa puna toate piesele cap la cap. Atunci,când era la leagăn si a cazut. A zis ca va face ceva sa fie toti egali. Dar nu s-a gândit...de ce s-a auzit acea arma? Era pistol...

Incep apoi sa-i curgă multe lacrimi pe obraz.

În acea zi,după ce a mers înăuntrul castelului,sa-si schimbe rochia,mama ei a venit la ea.

- Ce ai facut,a intrebat-o ea?

- Am cazut,mama si m-am murdarit...iarta-ma! M-am speriat de acel...sunet.

In acel moment mama ei si-a schimbat expresia fetei.

-Dar ce a fost cu sunetul acela,intreaba Elinor?

-Nimic important,doar...un accident.

Elinor nu era foarte pasionată de arme asa ca nu a căutat detalii.

-O bine...

-Acum du-te si schimba-te in alta rochie!

-Asta vroiam să fac.

După ceva timp,însă...cam 2 ore...mama ei a venit în camera lui Elinor,cu lacrimi pe fata ce ii curgeau...

-Mama,ce ai pățit?

Elinor se îndreaptă spre ea,alergand.

-Imi e foarte greu sa-ti spun,dar Elinor,tatăl tău a...murit.

- Nu...nu se poate. Spune-mi ca nu-i adevarat! Mama,te rog spune-mi ca nu-i adevarat!

-Imi pare atat de rau,draga,spune apoi o i-a in brate si stau asa 5 minute.

-Trebuie sa-l vad,te rog,zice Elinor suspinand. Mama ei o duce in camera unde se afla tatăl ei. Acesta se afla pe un pat. In jurul acestuia se aflau foarte multi oameni. Erau din regat. Plângeau si ii vorbeau ca si cum nu ar fi murit.

Elinor si-a facut drum printre ei si a cazut in genunchi la capul tatălui ei.

-Tata...tata...spune-mi ceva. Trezeste-te,te rog! Nu ma lasa,nu ne lasa... in tot acest timp mulțimea tăcea și apoi iar începea un plânset si mai amar.

-Mama,dar cum? Ce s-a întâmplat? Acum ceva timp era bine si dintr-o data...nu mai e.

-Era bolnav,draga mea,foarte grav. Noi nu ti-am spus deoarece nu vroiam sa-ti faci griji. El a fost un tata foarte bun,care nu a vrut sa te faca sa suferi asa ca a păstrat acest secret! Iar eu l-am stiut ... imi pare rau.

-Despre ce boala e vorba,intreaba ea,căutând explicații?

- Nu stiu cum se numeste dar e bazată pe stres si tulburări.

Eliot nu mai zice nimic,doar continua sa plângă. El nu părea niciodată nervos,nici stresat. Poate se ascundea deoarece chiar era un tata adevarat.