Enigma

Capitolul 18

Elinor se tot gandeste la ceea ce a aflat. "Nu pot sa cred ceea ce s-a intamplat e adevarat. Trebuie sa-i spun mamei. Poate ea nu stie...dar ea imi tot spunea ca e bolnav! Si daca ceea ce spun eu nu e adevarat. Poate ca nu a fost impuscat... nu mai stiu ce sa cred"

Se tot amagea si nu gasea raspunsurile. Trebuia neaparat sa vorbeasca cu mama ei. Dar oare azi? Sa mai amane? Si daca a fost ucis...de catre cine? De vreun dusman? Dar el nu avea...din cate stia Elinor.

Aceasta se hotaraste pana la urma sa mearga jos pentru a vorbi cu mama ei.

Coboara scarile incet dar apasat,pentru a parea trista. Binenteles ca era trista. Ca ceea ce stia putea sa fie o minciuna...sau nu.

-Elinor? Ce faci,intreaba mama ei?

-Am venit sa vorbim amandoua,ii explica Elinor.

Desigur ca Margaret stia de ce a venit sa vorbeasca,insa nu vrea sa stie ca a spionat-o pe Elinor,asa ca se preface.

-Despre ce? E vorba iar de baietii aia doi?

Elinor,inainte de ai raspunde se aseaza pe un scaun.

-Nu mama,e mai grav!

-Ce e draga? Nu ma speria!

Lui Elinor ii este greu sa-l spuna asta. Poate este si pentru Margaret o lovitura puternica. Dar de fapt nu era,doar asta credea." Dar trebuie sa o fac"

Intai priveste putin spre geam,apoi se uita direct in ochii mamei ei.

-Mama,tata nu era bolnav!

Mama ei a ramas extrem de surprinsa de cuvintele spuse de ea. De fapt incerca sa para surprinsa.

-Cum? Atunci cand a murit?

-Da,el...a fost...

Mama ei o privea si astepta sa termine de spus toata propozitia,dar in exact acel moment,vine inauntru o servitoare.

-Ma scuzati,Alteta,dar a venit cineva care sustine ca va cunoaste.

Servitoarea se adreseaza lui Elinor. Aceasta se ridica si o intreaba:

-Cine este? Spune-i sa intre.

Elinor stia ca este Tristan dar vroia sa faca pe misteriosul. Altcineva nu ar putea fi.

Servitoarea se indeparteaza si revine cu invitatul.

-Ce faci aici,intreaba Margaret?

-Mama,e invitata mea! Stai...noi doua ne cunoastem?

Fata aceea se uita cu o uarecare ciuda spre mama lui Elinor.

-Nu ma cunosti?

Elinor nu mai intelegea nimic. Cine era ea,de ce a venit,spunand ca o cunoaste pe ea,dar de fapt pare ca mama ei o cunoaste mai bine.

Fata aceasta avea parul saten deschis si ochii la fel ca parul,putin caprui. Parea putin mai mare decat Elinor, slabuta si inalta. Era imbracata intr-o rochie albastru deschis,care ii statea foarte bine si,pe langa toate astea,mai arata si ca o printesa.

-Deci,tu cine esti?

-Sunt complet dezamagita ca nu i-ai povestit despre mine,Margaret!

Spune cu o voce putin aspra,astfel observandu-se supararea din glasul ei.

-Sau mai bine sa-ti spun...mama!

-Mama? Despre ce vorbeste? Esti mama ei,intreaba Elinor speriata.

-Draga,iti pot explica. Trebuie doar sa stam civilizati la masa si sa povestim.