Enigma

Capitolul 4

Se intorc la picnic. Mancarea a fost foarte buna-din opinia lui Elinor. Au terminat-o repede.

-Ar trebui sa iesim mai des. Pare ca-ti place prezenta mea,spune Tristan.

-Imi place mancarea. Dar si tu esti dragut,ii raspunde Elinor.

-Mancarea e facuta de mine,zice Tristan mandru.

Elinor se opreste pentru o secunda,apoi il priveste nedumerita.

-Serios?

-Nu...acum suntem chit. Si tu m-ai pacalit !

-Nu te-am pacalit,te-am mintit,zice cu zambetul pe buze.

-Esti glumeata,stiai?

-Mi se spune des! Dar nu ma ajuta la nimic. As vrea sa insemn mai mult pentru oameni.

-Despre ce vorbesti? Esti printesa!  Nimeni nu inseamna mai mult decat tine.

-Poate...insa as vrea sa fac ceva de tinut minte. Un luru insemnat. Sa-mi ajut regatul. Nu e al meu,dar va fi.

-Ce frumos vorbesti! Ai tai te-au educat bine,spune Tristan.

-Acum doi ani m-i s-a intamplat ceva,un lucru neinsemnat pentru unii dar important pentru mine. Vrei sa-ti povestesc?

-Spune!

Ea ii povesteste despre intamplarea de la leagan cand avea 16 ani.

-Si asta vreau eu sa fac. Nu stiu daca voi reusi,dar trebuie sa incerc!

-Si cum ai de gand sa faci asta!

-Chiar nu stiu. Dar eu mereu spun: "Nimic nu e imposibil!"

Au mai stat putin pana ce s-a inserat. Soarele era pe cale sa se ascunda dupa linia orizontului. Ei ai decis sa priveasca acest apus minunat.

Tristan stia ca lui Elinor ii era frig in rochie asa ca ii pune pe umeri geaca lui,apropiindu-se de ea.

-Multumesc mult pentru aceasta iesire frumoasa. M-am distrat mult. Si ma bucur ca te-am revazut.

-Elinor...tu stii ca ne vom casatori?

Ea nu stia ce sa spuna. Era surprinsa ca si el stie.

-Da...eu stiu.

-Parintii mei s-au inteles cu mama ta ca noi doi sa ne casatorim...fara ca eu sa stiu.

-Stai...nu a fost ideea ta?

-Pai nu ma gandeam ca atat de repede.Doar ca tu esti incredibila si m-am indragostit de tine din prima zi in care te-am intalnit,acum 3 ani.

Fara ca Elinor sa observe,Tristan scoate o cutie din cos si o intreaba:
-"Dar tu vrei sa te casatoresti cu mine".

-Da...da vreau.

Ii apare lui Tristan un zambet larg pe fata si ii pune inelul pe deget.

Dupa ce il priveste pentru o clipa,Elinor ii spune:

-Multumesc...

-Nu-i mare lucru... este doar un inel.

-Dragostea ta mi-e deajuns,zice cu lacrimi in ochi Elinor.

Apoi se apropie unul de altul si,fara ca Elinor sa-si dea seama,buzele lor s-au atins. Era cel mai dulce sarut pe care-l primise. Nu era primul,dar ea spera ca e ultimul baiat de la care va mai primi. Vrea ca ei sa aiba o familie. Nu acum... e prea tanara-zice ea,dar candva...cu siguranta.

Se intunecase de-a binelea cand au mers acasa. A condus-o pe Elinor si asa s-a incheiat ziua. Cred ca este o amintire care nu se uita.