Enigma

Capitolul 24

-Acum spune-mi: de unde a scos el aceasta informatie cum ca eu am nu stiu ce fel de inima?(încă mi se pare o prostie,imposibil)

-Unu: nu e o tîmpenie,si doi: a gasit asta intr-o carte. Acolo scria tot ceea ce ti-am povestit tie. Poate putin mai detaliat... in acea carte scria ca trebuia sa se nasca acea persoana,acea prințesa. Erai chiar tu. Descrisă cuvant cu cuvant,detaliu cu detaliu. Ca aveai sa fii născută în Liria,aveai par blond strălucitor,ce nu s-a mai văzut până atunci...esti speciala.

-Stai putin! Dar tu stii toate astea,si stiai toate astea,dar nu m-ai ucis. Si sper sa nu ai astfel de gânduri!

- Nu am facut-o fiindca nu vroiam. Imi plăcea să am un astfel de frate,ca eu sa arat ca el. Ca de fiecare dată când il privesc sa fie ca si cum m-as uita intr-o oglindă...el însă nu. Asa ca,odată ce a aflat ca te-ai născut si mai ales,ca suntem de vârste apropiate,o nuntă a fost cea mai bună cale pentru a ajunge la tine. Adică pentru el.

-Și tu ai acceptat sa-l ajuți? Pana la urma iti plăcea să ai un frate geamăn si imi riscai viata.

- Nu am avut de ales. Este agresiv atunci când cineva nu îi face pe plac. Plus ca e mai mare ca mine... sii stiu ca erai in pericol,dar nu am stiut cum esti. Nu te cunoscusem,dar odată ce te-am vazut atunci...totul s-a schimbat. Erai foarte frumoasă.

Pe lângă tot ce aflase,Dunstan o făcea pe Elinor sa nu-i pese chiar atat de mult. Se vedea ca e îndrăgostit pusca de ea. Iar asta era si reciproc.

-Deci,el nu ma iubeste! Se întristează apoi si isi lasa capul in pământ Elinor. Vroia sa ma omoare? Eram o simplă victimă?

-Imi pare foarte rau,dar trebuia sa stii cat mai repede,apoi ii i-a mâinile intr-ale lui Dunstan.

-Și părinții tăi stiu despre asta- ca eu sunt mai "speciala" si ca el vroia sa-mi ...(cu voce tare suna chiar scarbos)

-Te rog nu te mai gândi la asta foarte mult. Sa nu te temi,voi fi cu tine,o imbarbateaza Elena.

- Ei nu stiu nimic. El m-a amenințat sa nu le spun!

Elinor isi trage mana dintr-a lui Dunstan si continua:

-Dar mama?  Ea stie?

-Uite,eu asta chiar nu am de unde sa stiu. Dacă stie, de ce ar fi de acord sa faca acea nunta,stiind  ca viata ta este pe o lamă de cutit?

-Sper ca nu! Nu as suporta sa stiu asta. Ca mama m-ar trăda! În acel moment un fior ii străpunge firea spinării lui Elinor.

-Stai liniștită! Dar trebuie sa facem ceva,spune categoric Elena. Nu putem să stăm cu mainile-n sold,așteptând să fii ...(scuze!)

- Ai dreptate! Nu o sa-mi astept moartea ,si mai important este... Dunstan?

- Ce e,intreaba el,vazandu-se îngrijorarea din privirea sa.

-Ai zis ca ai venit înainte de a ajunge în Cora. Dar fără a anunța pe nimeni! Trebuia sa inventezi vreo scuza sau ceva,spune Elena,continuând ceea ce avea să zică Elinor.

-Trebuie să fugim,spune Elinor îngrijorată,dar și foarte speriată. Acum mai inteleg si eu,spune ea,gândind cu voce tare.

-Ce,spun ei deodată?

-Cel din partea neagră din visul meu este nimeni altul decât Tristan.

-Acum ai observat,intreaba Elena?

- Doar acum le-am pus cap la cap!

- Nu mai avem timp sa gandim! Hai sa-i spunem si mamei tale!

- Sa ne grăbim!spune Elinor.