Enigma

Capitolul 3

Merg ceva drum amandoi cu caleasca ,apoi s-au oprit intr-o campie invarzita si un copac imens exact in mijloc.

-Ciudat loc pentru a planta un copac,spune mirata Elinor.

-Acesta? Nu l-a plantat cineva anume. De fapt...a crescut singur inconjurat de flori,ii explica Tristan.

E adevarat ca erau multe flori de toate culorile. Parea ca pomul este mai presus de toate,ca un rege.

Dupa ce admira peisajul se aseaza sub umbra copacului pe o patura. Mancarea a adus-o Tristan. E linistitor sa te desparti de lumea aceea galagioasa. Elinor se opreste din pregatiri si incearca sa inspire aerul curat. Este bine sa mai iesi la plimbare unde,daca mergi in continuare,nici tipenie de om. Esti doar tu... si prietenul tau.

-E frumos,nu?

-Mai bine de-atat nu se putea,spune Elinor incantata. Cum de stiai de locul acesta? Pare pustiu...

-Asa este. Dar in orice loc exista cate ceva...ori vreo albina sau un fuluture. Niciun loc nu e pustiu. Insa oamenii asa cred. Mereu v-a exista ceva ce noi sa nu stim.

-Cum ar fi?

-Pai... nu stiu.

-Se poate ca persoana de care nu te asteptai sa te indragostesti,intr-un final sa-ti dai seama ca nu poti trai fara ea?

-Da,este o optiune,zice Tristan.Ti s-a intamplat?

-Mie...de multe ori.

-Serios?

-Nu! Glumeam!

-Esti o actrita foarte buna!Mi-e doar o singura data...cu tine.

In acea clipa ,Elinor se roseste la fel ca un rac. Pare ca Tristan este indragostit de ea. Si Elinor...dar ii e rusine sa-i zica.

Se intorc la picnic. Mancarea e foarte buna si s-a terminat repede.

-Ar trebui sa iesim mai des. Pare ca iti place prezenta mea,spune Tristan.

-Imi place mancarea! Dar si tu esti oarecum dragut,raspunde.

-Mancarea este facuta de mine!

In acest moment se opreste din mancat si il priveste nedumerita.

-Serios?

-Nu...acum suntem chit. Si tu m-ai pacalit!

-Eu nu te-am pacalit,te-am mintit,spune Elinor.

-Stii ca esti glumeata?

-Mi se spune des,zice Elinor. Oricum...nu ma pre ajuta asta. As vrea sa fac si eu ceva important. Mi-am pus o promisiune si vreau sa o implinesc...sau sa incerc.

-Ce fel de promisiune?

-Dar nu-ti spun. O sa ti se para prostesc.

-Poti sa-mi spui.

-Bine... Vreau ca toti oamenii sa fie egali. Sa nu mai existe saracie si bogatie!