Enigma

Capitolul 29

-Nu vreau sa aud ce ai tu de spus! Nu ma intereseaza ce crezi! Tu nu ai inima sa simti! Te-am lasat sa-tu bati joc de mine,fara ca macar sa-ti pese,spune Elinor,simtind ca mai are putin si plange.

-Ati putea scapa cu totii din situatia asta,mai putin tu! Daca vii cu mine,eu ii las sa plece,spune,neluand in seama comentariul lui Elinor.

-Nu! Nici macar nu am inceput lupta. Putem castiga,Elinor! Nu conteaza numarul de persoane,ci experienta,zice mama ei pentru prima data de cand au iesit in curte.

Normal ca are dreptate. Nu poate sa se dea batuti,stiind ca macar pot incerca. Pot sa castige,sa scape fara ca vreunul din ei sa fie raniti grav. Elinor insa gandeste mai diferit. Isi doreste ca ei sa fie bine. Pana la urma nu sunt obligati sa lupte,iar Elinor nu-si doreste asta. Deja au facut destul. Ar putea sa-si piarda viata,dar tot sunt aici,asteptand poate sa fie omorati...pentru ea.

-Eu...o s-o fac!

-Ce-ai zis,spun toti la unison,nevenindu-le sa-si creada urechilor.

-Da...apoi se intoarce spre ei,ii priveste pe rand,si continua. Poate ca e mai bine asa. Decat sa va vad pe voi morti,mai bine eu. Macar scap mai multe suflete. Un suflet,pentru trei. Va rog sa nu faceti nimic,m-ati face trista stiind ca va dati viata pentru ca eu sa nu plec. E cel mai bine. Orice vrea el de la mine,voi accepta. Oricum nu mai am pentru ce sa traiesc! Mama,Elena,Dunstan,va voi iubi mereu. Apoi Elinor merge spre poarta,care e la pamant,si il priveste pe Tristan care pare impresionat de raspunsul lui Elinor. Isi da viata pentru...familie. El le-a pus capat zilelor la parintii lui.

Dupa ce au fost informati de ce vrea fiul lor,l-au luat la rost,iar acesta i-a lichidat. Cum si spuneam "La ce te poti astepta de la un obesdat?". Chiar ca ei doi nu se potriveau! Si aveau de gand sa se marite?

-Asa,bravo,spune entuziasmat Tristan! Ai facut ce trebuia.

Elinir nu era sigura ca tot ceea ce facea era corect. Dar nu prea avea timp sa se gandeasca,asa ca-si asculta inima.

-Nu,te rog nu pleca,alearga spre ea Dunstan,urmat de Elena si mama ei. Nu trebuie s-o faci! Asculta-ne!

-Are dreptate,nu poti sa te  increzi intr-un mincinos. Nu se va tine de cuvant. Poate,dupa ce plecati,vor veni dupa noi,iar apoi cu totii suntem pierduti! Fara ca macar sa fi incercat,spune cu lacrimi in ochi Elena. Nu fa asta!

Era o decizie greu de luat. Ori merge cu el si moare fara indoiala,dar poate ca va fi sfarsitul si familiei ei,ori sta si incearca sa se opuna,dar,daca moare,o face langa familia sa.

-Nu-i asculta,poti sa-i salvezi pe ei in schimbul vietii tale!

-De cand te intereseaza pe tine viata lor? Tu nu vrei sa traiasca,tu vrei doar sa ma vezi suferind. Si nu vei reusi,spune,apoi isi pune arma pe pozitie. Nu se lasa atat de usor. Va lupta,chiar daca va fi ultimul lucru pe care il face.

-Voi lupta pana la sfarsit,iar tu vei vedea ce inseamna cand ai pe cineva pe care sa te bazezi. Asa cum eu ma bazez pe ei. Poate ca sunt putini,dar e mai bine decat nimic. Tu nu mai ai nimic,i-o tranteste atat de tare,incat Tristan se face rosu la fata de manie. Tocmai se a starnit un razboi!