Capitolul 11

23 3 0
                                    

Elinor,dupa ce termina de mancat,se ridica putin de la masa,iar  Tristan o urmeaza. El nu stie ce are de gand Elinor.

-Hei,Elinor,o prinde de mana pentru a o oprii. Unde te duci?

-Nicaieri,doar pe balcon. Imi place sa iau putin aer curat si sa ma linistesc uneori. Oricum nu prea aveam ce face.

-Hainde, doar nu te-ai suparat fiindca parintii nostri nu ne baga in seama!

Se indreapta spre balcon si privesc putin peisajul,apoi Elinor ii raspunde:

-Nu...putin...da. E destul de exagerat ceea ce incearca sa faca ei. Si nu doar de parintii tai e vorba ci si de mama. Ea incearca sa se implice in totul,iar acum e si mai rau...

-Eu te inteleg. Nici mie nu-mi place ca altcineva sa ia decizii in locul meu. Dar ei asta fac deja. Dar de ce?

-Poate fiindca isi doaresc ca totul sa devina,perfect. Adica o nunta perfecta!

-Dar nimic nu este perfect,zice Tristan. Si nici nu trebuie sa fie.

Mai privesc putin tot regatul Liria si incep sa simta linistea. Acum este un moment foarte unic. Se relaxeaza amandoi si contempleaza. La un moment dat Tristan se intoarce catre Elinor si o intreaba:

-Elinor,tu chiar vrei sa faci acest pas atat de repede. Pentru mine este normal. Am 20 de ani,insa tu ai doar 18. Cu mine nu trebuie sa te prefaci!

-Nu m-am prefacut cu nimic,se intoarce Elinor spre el. Eu nu am mai cunoscut o astfel de persoana. Esti incredibil! Te...

-Iubesc,continua Tristan apoi Elinor il ia in brate si stau asa ceva vreme. Adica 2 minute. Se dezlipesc din aceasta imbratisare si mai vorbesc putin. Le face bine amandurora sa vorbeasca,sa se descarce...

-Dar fratele tau?

-Ce e cu el?

-Este putin cam ciudat.

-In ce sens,intreaba el nedumerit.

-Nu prea stiu...este tacut...deloc ca tine.

-Pai,gemenii seamana fizic,dar psihicul este total diferit.

-O sa ti se para ciudat,dar am observat ca se uita destul de des la mine. E normal?

Tristan incepe sa rada.

-De ce n-ar fi normal ca sa privesti o persoana pe care nu ai mai vazut-o pana acum?

-Bine,da,pare ciudat. Scuze... Dar noi l-am lasat acolo. Nu are cu cine sa vorbeasca. Iar de nunta sigur nu vrea. N-ai vrea sa mergem si dupa el?

-Dar acolo e mai cald! De ce nu mergem noi acolo...inauntrul castelului.

-Pai si balconul apartine de castel!

Merg impreuna inapoi in sala de mese. Nu mai e nimeni. Scaunele sunt complet goale,iar niste servitori strang resturile cinei.

-Scuzati-ma,unde sunt parintii nostri,intreaba Tristan?

-Au plecat in living,spune bucatareasa.

-Multumim,ii raspunde Tristan.

Se indreapta spre living. Tocurile lui Elinor se aud tare in fond cu linistea. Ei tot nu intelegeau ce faceau toti in living. Se aud zgomote deja tot mai pronuntate. Ei sunt aici de vreo 2 ore 3. Este deja tarziu.

EnigmaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum