Enigma

Capitolul 28

Se uita apoi spre geam si observa ca s-au apropiat si sunt gata sa doboare poarta.

-Haideti,trebuie sa vorbim cu el! Spune Elinor. Sau sa ne luptam!

-Tu nu! Poate ca are un plan. El iti distrage atentia,iar apoi altul te impusca... ne putem astepta la orice,spune protector Dunstan.

-Nu va pot lasa singuri,incearca Elinor sa-l convinga! Pana la urma pe mine ma vrea. Nu merita sa patiti ceva doar fiindca ma opun eu sortii! Gata,am hotarat,vin cu voi!

Elena ii da arma pe care o va folosi,iar acum fiecare tine in maini cate ceva pentru aparare si pentru atac...daca va fi nevoie.

Ies afara din castel,iar in tot acelasi moment si rivalii se opresc din incercarile de a darama poarta. Nu mai e necesar,deoarece se darama exact la picioarele lor. Tristan se afla in fruntea soldatilor,fara parintii lui. Asta este ciudat-din punctul lui Elinor de vedere. Cu toate astea,nu-i e frica. Se vede pe fata lui,dupa ce se apropie mai mult,ca este surprins. Poate fiindca Elinor este diferita,in vestimentatie,poate deoarece o vede pe Elena...sunt multe optiuni.

Cei patru se indreapta spre poarta si asteapta cel mai mic detaliu pentru a incepe lupta. Lui Elinor ii este foarte greu sa de-a ochii cu Tristan. Inca il iubeste,insa nu poate sa mai cada in capcana lui. Ii vine sa planga,sa de-a afara tot ceea ce simte,doar fiindca a parut tare,asta nu inseamna ca nu o doare.
Dar cand sunt pe cale sa traga,o voce se aude:

-Stati,striga intr-un final Tristan! Apoi,ca si cand nu ar mai fi fost nicio persoana imprejur,incepe sa vorbeasca doar cu Elinor. Aceasta face cativa pasi mai in fata,dar simte cum este trasa inapoi. Era Dunstan.

-Nu o face,te poate rani! Dar fara sa i-a in seama ceea ce a spus,isi trage mana si continua sa inainteze.

Il priveste fix pe Tristan si se gandeste la persoana in prezenta careia se topea. Insa de la iubire,se ajunge la razboi,chiar daca nu asta era motivul pentru care s-a ajuns la ce s-a ajuns.

-Elinor?

-Ea,in persoana,spune sarcastica.

-Imi pare rau ca nu ti-am spus adevarul,spune cu cea mai falsa voce cu putinta. Dar ea nu face altceva decat sa priveasca batjocoritor in alta parte si sa se mute de pe un picior pe celalat.

-Nu pot avea asteptari de la un mincinos! I-a intors-o Elinor cu cea mai puternica voce pe care o putea mima. Nu era usor sa-i vorbeasca lui,dar era nevoita.

-Elinor,nu fii asa! Eu nu am vrut sa se ajunga la asta!

-La ce? Lupta pentru inima mea? Ti se pare putin?

-Stiu ca am fost un...

-Ipocrit,intreaba Margaret?

-Manipulator,spune si Dunstan?

-Fara sentimente?(Elena)

-Tradator,intreaba cu cea mai mare manie Elinor? Tristan ii priveste pe rand,dar prefera sa nu-i bage in seama,iar privirea ii ramane atintita asupra persoanei pentru care a venit.

-Voiam sa spun: rau. Dar totul poate lua sfarsit. Putem fii cu totii fericiti!

-Nu-mi spune ca a venit psihologul si ti-a inapoiat creierul,intreaba peste Elinor,Elena. Un soldat se pregatea sa traga,dar Tristan il opreste. Oare ce are de gand? Vrea sa joace altfel,prin...vorbe? Elinor mai citea din cand in cand carti de acest gen,dar nu se gandea ca va deveni un personaj in ele...

-Ai venit aici sa vorbim,sau sa luptam,incearca sa se lamureasca Elinor?

-Am o propunere pentru tine! Cu totii raman surprinsi de vorbele pe care tocmai le-a scos Tristan. A venit aici sa faca afaceri? La ce se gandeste oare? Doar nu pot avea incredere in el!