Enigma

Ultimul capitol

-Ce mai zici acum? Intreaba Elinor,aparand fiecare lovitura destinata sa o taie-n doua. Nu mai ai nimic. Soldatii tai zac la pamant fara suflare,parintii tai nu sunt aici sa te ajute,fratele tau nu tine cu tine iar tu aproape ca esti pe cale sa-ti versi stomacul.

Parea cruda,in felul ei de a vorbi. Dar incerca sa nu se lase prea intimidata de el. Sa para curajoasa,chiar daca pe inrerior constiinta ei incerca sa-i reasambleze inima...

-Eu intotdeauna am crezut ca numarul nu e important,ci sufletul fiecaruia,spune el. Elinor nu se astepta ca el sa gandeasca astfel. Pentru moment isi pierde din puteri,lasandu-se impinsa . Nu era sigura cu care din cei doi vorbea. Cu Tristan cel iubitor,istet tandru...dar pe o parte era rece,crud si nemilos.

-Tu vorbesti serios? Elinor il intreaba uimita,dar si cu putina speranta.

-Nuu,antrenamentul e cel mai important,spune batjocoritor.

-Ma gandeam eu cum de ai spus asta. Parea mai mult un vis.

Tristan reuseste sa o tranteasca la pamant. Sabia aproape ii facea contact cu gatul,in timp ce respiratia i se accelera lui Elinor. Reuseste apoi,cu un efort sa-l priveasca in ochi,putin speriata de ceea ce va urma,dar si cu o privire rugatoare.

-Ce? Te asteptai la altceva,intreaba el de "sus"? Ceea ce imi propun reusesc si nu mi-e frica de moarte.

In urmatoarea secunda Elinor nu apuca sa mai spuna ceva ca Tristan se departeaza de ea. Elinor e foarte uimita de gestul lui. Dar odata ce se ridica in pisioare,cu sabia pregatita,vede si motivul pentru care a lasat-o in pare. Era amenintat de trei persoane,singurele care au mai ramas. Erau raniti,cu totii. Asta ii frangea inima lui Elinor. Nu putea sa-i vada astfel.

-Ai nevoie de ajutor,intreaba Elena?

-Da,multumesc,spune Elinor,apoi se alatura lor.

-Sa terminam odata,zice mama lui Elinor,fiind pe punctul de a trage in Tristan. Arma era indreptata spre el,si mai era putin si apasa pe tragaci.

-Nu mama,lasa-l! Te rog! Elinor o opreste din a face vreo prostie. Nu-si doarea asta deloc...era prea crud din partea ei. Stiu ca merita sa moara,continua ea,dar eu nu vreau asta. Eu inca il iubesc,asa cum este el.

Tristan ramane socat de vorbele ce-i ies pe gura fostei sale. Ea chiar nu poate fi suparata pe nimeni. Oricat rau vroia el sa-i faca,ei nu-i pasa. Este o printesa adevarata,cu suflet bun.

-Dar draga,stii cate era sa-ti faca. Si ti-o facea daca nu eram noi aici!

-Poate,dar fiecare avem cate un motiv pentru care facem atata rau. Daca vorbim cu el s-ar putea sa-l intelegem de ce face toate astea fara pic de mila.

-Tu vezi doar partea buna a oamenilor,intreaba Dunstan?

Tristan in exact acel moment se duce spre Elinor si o imbratiseaza. E cel mai neasteptat lucru pe care-l putea face. Elinor ramane cu bratele in aer fara a se misca. Toti cei de fata sunt la fel de uimiti.

Dupa un timp in care au stat asa,s-au departat din imbratisare,apoi se privesc in ochi. Elinor poate observa cum o lacrima isi face cale pe obrazul lui Tristan. Era cea mai emotionanta scena la care participase ea.

-Tristan,ce ai,intreaba Elinor,punandu-si mana pe bratul sau.

-Eu...imi pare rau! Elinor,nu mai vreau sa fiu asa! Tu nu meriti asta! Ti-a fost mila de mine,in timp ce eu vroiam sa te crucific...

-Tristan,nu e mila,ci iubire. Nu am incetat niciodata sa te iubesc,spune cu glasul tremurand si simtind ca nu mai poate vorbi.

-Te rog sa ma ierti,spune si se lasa in genunchi in fata lui Elinor. Ea il priveste putin,apoi,venindu-si in fire,si mai ales ca el si-a aruncat sabia,deci nu mai insemna o amenintare,se aseaza si ea in genunchi.

-Te iert...oricine merita o a doua sansa,oricat ai fi gresit in trecut.

-Multumesc,spune el,apoi Elinor il ridica de jos si il ia de maini. Tristan, in acel moment isi duce mana pe obrazul ei si cu o miscare,cea mai tandra,si isi lipeste buzele de ale ei. Elinor ii raspunde la sarut cu cea mai mare bucurie pe care era in stare sa o simta. Ceilalta ii priveau foarte uimiti.

"Pentru ca toti avem o a doua sansa,chiar si cele mai rele persoane!"

SFARSIT!

V-ATI ASTEPTAT LA ASTA? Am terminat cartea si am facut-o cu cea mai mare tristete. Imi va fi foarte dir de toate personajele!