Enigma

Capitolul 25

Se indreapta in pasi grabiti spre camera mamei ei. Se afla chiar ultima si au putin mai mult de mers.

-Mama! Elinor o striga inca din tocul usii.

Mama ei statea la fereastra si privea. Nu stiu inca ce anume. Probabil nu avea ce face cat timp ceilalti vorbisera.

-Mama? Trebuie sa-ti spun ceva. Margaret tot nu se clintea,de parca era impietrita.

Elinor se duce langa ea,si observa ca mama ei plange.

-Draga,spune ragusita mama ei. Eu nu am stiut nimic.

-Ce? Ce nu ai stiut? Aaa...ai auzit,nu-i asa?

-Nu am putut sa nu ascult. Apoi o imbratiseaza pe Elinor si o tine strans asa pana ce raman fara aer. Mai mult Elinor. Cei doi priveau doar aceasra scena cu tristete. Normal ca unei mame careia ii pasa de copilul ei sa fie asa...

-Crede-ma,daca stiam,nici intr-un caz nu vroiam sa te casatoresti cu el. Apoi se intoarce spre Elena si Dunstan. Tu,ce cauti aici?

-Mama,o calmeaza Elinor,in timp ce mama ei e pe cale sa sara pe el. Dunstan se da putin mai in spate,mai exact in spatele Elenei,iar apoi:

-Mama,el e Dunstan! E geamanul bun.

In acel moment parca se mai linisteste.

-Dar nu putem avea incredere in el. Sunt frati,se adreseaza celor doua fiice a ei.

-Eu,cred in el. Plus ca si Elena il cunoaste atat de bine,incat ar stii daca e cazul sa ne temem. Isi indreapta privirea spre Dunstan,care inca astepta o mama de bataie din partea reginei. Dunstan...nu ai de ce sa te temi,atata timp cat nu ne tradezi. Ori esti cu noi,ori cu ei.

-Elinor...

-Eu nu-ti spun ce sa faci,doar e familia ta. Dar si ei trebuie sa stie adevarul. Ai de ales.

-Normal ca sunt cu voi!

Apoi ii trag pe toti intr-o imbratisare destul de plina.

-Daca fratele tau ii convinge si pe ai tai...pana la urma,de ce s-ar opune?

-Nu-si pot da si ei seama ca au crescut un psihopat?

-Dunstan,stiu ca esti suparat,dar e fratele tau. Eu nu te condamn si nu vreau ca relati a voastra sa se strice,zice serioasa Elinor. Ea chiar tine la amandoi. Chiar daca unul din ei vrea sa o crucifice.

-Multumesc,dar am ales deja! Nu mai vreau sa fiu sclavul nimanui.

-Teoretic vorbind,esti print...deci nu ai putea fi sclav,spune Elena,iar Dunstan da afirmativ din cap.

-Auzi-ti? Trebuie sa facem ceva! Probabil ca in acest timp in care noi palavragim,ei sa fie pe drum. Acum ca stiu adevarul,sigur nu va mai fi nicio nunta...

-Are dreptate! Dar daca totusi nu stie nimic,isi da cu parerea Dunstan?

-Dar ce crede el ca faci atata timp aici...joci dame,il i-a peste picior Elena?

-Da,aveti dreptate! Ne trebuie arme,sau cel putin,optimism.

-Stiu eu unde putem gasi cele necesare. Aclvem un pasaj secret in castel cu tot felul de arme,spune Margaret. Elinor isi intoarce privirea spre ea putin socata.

-Iar eu aflu doar acum?

-Esti printesa,nu soldat,zice mama ei,scurtand vorba! Veniti!

-Dar eu nu pot sa ma lupt in rochie,se plange Elinor in timp ce coboara scarile.

-Du-te si i-ati altceva pe tine. Dar grabeste-te,zice Elena. Mergem noi dupa arme. Elinor de afirmativ din cap si se indreapta spre camera ei." Sa inceapa lupta!"