"Bună, ai un pix?" |FINALIZATĂ|

Capitolul 18

 Elinor

Învârt cheia in broasca forțând puțin clanța. Împing cu ușurința ușa având grija sa pășesc pragul. Las geanta lângă cuier si mă îndrept către camera mea nepăsătoare. Lucrurile sunt aruncate haotic prin toata încăperea. Golesc patul de surplusul de haine pentru a-mi crea stadiul necesar. Mă întind pe spate si expir.

Vreau un viitor. Nu un iubit. O prima așa zisa "dragoste" nu ar fi trebuit sa-si aibă locul aici, acum. Da, li iubesc, dar tot ce reușește sa facă el este sa mă bulverseze. Când o ascultam pe mama cum vorbea despre dragoste mi se făcea pielea de găina si mă făcea sa îmi doresc asta deși niciodată nu i-am spus.

Îmi las capul într-o parte privirea fixând-mi-se pe fotografia mamei. Mana mi se duce in mod involuntar pe cicatrice făcându-mă sa suspin.

— As da orice sa fii aici, știi? șoptesc si revin la tavan.

O lacrima mi se prelinge leneșa pe obraz. Buzele-mi formează o linie fina, neutra. Îmi frec picioarele pana reașez sa mă descalț, apoi mă întorc spre ușa cuprinzând una dintre pernele violet in brațe.

Nu sunt un geniu. Sunt o tocilara cu un procentaj căreia ii place sa învețe.

— Elinor?

Umbra tatei se arata timida fiind urmărita de însuși bărbatul Faith. Își sprijină cotul de tocul ușii crăpate. Sprâncenele ii urca si coboară asemenea unui val transformând-mi linia fina a buzelor intra-un zâmbet forțat.

— Ce s-a întâmplat? Din nou nu te lasă animalul ala in pace? întreabă venind lângă mine.

Îmi feresc genunchii lăsând-i un loc liber pe marginea patului. Bărbatul poposește pentru puțin. Mana i se plimba pe spatele meu lipsita de griji. Amândoi expiram zgomotos amânând astfel răspunsul.

— Îmi pare rău ca nu este aici. Se descurca de minune la chestia asta, știi?! afirma cazând pe așternut.

— „Chestia asta"? surind slab. E ouă. Oricum...

— Tot nu mi-ai răspuns. Eu ti-as recomanda sa o faci, mă sfătuiește calm.

— Nu s-a întâmplat nimic, stai calm. Ca tot veni vorba de recomandări, mormăi sprijinindu-mă pe braț. Nu trebuia sa se desfășurase o anumita vizita cu privire la...

— Ba da, mă întrerupe. Dar am decis sa o aman puțin. Vreau sa îmi golesc puțin capul. Vreau sa scap de stres si după voi fi gata sa mă confrunt si cu alți nebuni. Iți e foame?

Încuviințez ușor scăpând astfel de o alta discuție. Cel de lângă mine se ridica pentru a reuși sa-si preseze buzele de creștetul meu, apoi se rotește pe călcâie si părăsește încăperea lăsându-mă singura. Îmi închid ochii pentru puțin.

— Nu ti-am spus niciodată ca trebuie sa alegi singura ceea ce vrei? întreabă vocea suava făcându-mă sa îmi deschid ochii.

— Mama? murmur ridicându-mă in șezut.

— Draga si scumpa mea Elinor, șoptește aceasta din prag. Răspunde-mi!

— Ba da, zic scurt nescăpând-o din priviri.

— Si? Ești in tânără, Eli. Ce Dumnezeu?! Nu mai bate câmpii fără rost. Băiatul ala te iubește, dar este exact ca este ca taica-tu când era tânăr: pămpălău. O sa-si dea seama...

— Si mie îmi era dor de tine, mama.

Îmi mijesc ochii studiind-o: veșnicul tricou roz, perechea de pantaloni cu buline si papucii cu cap de cățel de casa. Îmi trece mana prin parul vâlvoi, apoi se apropie cu un pas rezemând-se de ușa. Îmi face semn sa mă ridic pentru ca mai apoi sa mă cuprindă într-o îmbrățișare călduroasa.