"Bună, ai un pix?" |FINALIZATĂ|

Capitolul 6

Mă opresc brusc, apoi mă rotesc pe călcâie spre individ. Acesta pare să nu-mi anticipeze mișcarea cum mi-aș fi dorit. Un sunet strident răsună pe holul gol când șatenul se oprește. Pieptul său se lipește de vârful nasului meu, iar mâinile sale mă înconjoară.

Mă sufocă. Oare nu-și dă seama?

Mă eliberez din strânsoare făcând un pas în spate. Sunt privită atent. Insistent. Acest lucru mă face să-mi rotesc ochii în semn de frustrare.

—Stai departe de mine.

Asemeni mie, face un pas în spate. Pare să nu-mi asimileze tocmai bine cuvintele.

—De ce? întreabă ridicându-mi bărbia. De ce vrei sa stau departe de tine?

—Nu știu.

Inspir.

—De fapt, știu.

—Și nu vrei să-mi spui și mie? Ce am făcut așa de rău ca tu să nu mă vrei în preajma ta?

—Nimic. Cel puțin nu încă, surâd făcând la rândul meu un pas în spate. Ești mai mare Mike, iar eu nu-s jucăria ta, chiar dacă-s mai mică.

—Crezi ca vreau să mă culc cu tine?

Îl aprob tăcută. Pufnește într-un râs slab negând incontrolabil din cap.

—Doamne! Mike, fii serios!? Niciodată să nu spui niciodată.

Repetă gestul ducându-și mâinile la ceafă.

Habar n-am daca l-am enervat sau mi-am dat seama ce vrea de fapt de la mine.

— Mike, șoptesc atingându-l-l pe braț.

— Fii serioasa, Eli! mârâie încruntându-se. De ce crezi ca as vrea sa mă culc cu tine?

— Eu...

— Tu? Asta e tot ce poți spune? Ei bine, lasă ca-ti spun eu. Nici măcar o clipa nu mi-a trecut prin cap s-o fac! zbiară venind spre mine. Eu tot ce am vrut sa fac este sa-ti fiu prieten, atât!

— Da, sigur! pufnesc ironica.

Cu un mârâi puternic, satenul din fata mea începe sa se depărteze repede fără sa privească înapoi. Clopoțelul începe sa răsune făcându-mă sa tresar la apariția mulțimii de elevi ce mișună peste tot.

Poate asta n-a fost cea mai buna mișcare a mea!

Îmi scutur capul si pornesc spre clasa in care se presupune ca am ora următoare fără sa mai scot vreun sunet. Mă așez cuminte in banca mea si rămân la fel de tăcuta si pe parcursul orei evitând întrebările stânjenitoare ale profesoarei si glumele perverse ale colegilor. Cu greu părăsesc si clasa. Având in vedere ca este pauza de prânz mă îndrept spre sala de mese unde apuc o tava. Un bol cu o salata si o sticla de suc își au locul în fața mea. Mă strecor printre elevi si mă îndrept către cea mai retrasă masă.

— Care-i treaba, blondo?

Nu dau curs altor comentarii. Îmi continui drumul printre elevi spre masă.

— Nu auzi, ha?

Mă opresc când fata decide să îmi devină obstacol. Măresc strânsoarea cu care țin tava și o ațintesc cu privirea.

— Ce vrei? spun cu jumătate de gura privind in alta parte.

— Am auzit ca Walsh te-a „aranjat". E adevărat?

Prefer sa trec pe lângă tipa fără sa-i răspund si sa mă așez la masa mea în ciuda faptului că se aud câteva

sunete de uimire printre restul participanților la scenă. Câteva șușoteli si niște fluierături îmi atrag atenția. Mike intră în sală fiind atras de restul grupului rău cu repeziciune. O privire rătăcita de-a lui mă fixează preț de o secunda transmițându-mi un fior ciudat, dar acesta dispare o data cu încruntătura apărută pe fruntea șatenului.