"Bună, ai un pix?" |FINALIZATĂ|

Capitolul 11

― Si o s-o faci, murmura acesta masând-mi ușor umerii. Nu cred ca vrei s-o fac pe podeaua băii mele, nu?

Întrebarea acestuia mă face confuza preț de câteva secunde.

Oare este de rău?

Îmi apropii sprâncenele căutând in minte un răspuns potrivit întrebării puse de saten.

Oare este rău pentru ca simt tentația? Poate îmi doresc, dar mai pot aștepta.

― Nu știu, răspund intra-un final cu voce stinsa. O sa învăț la un moment dat, nu?

―Voi fi incantat sa o fac.

Cuvintele acestuia îmi fac inima sa tresare din ce in ce mai tare cu fiecare bătaie. Expir zgomotos lăsând-mi capul sa alunece ușor pe spate, dar nu pentru mult timp. Buzele catifelate ale băiatului se lipesc de linia pulsului.

―Vrei sa înveți?

― Da.

Hotărârea de care dau dovada pare sa-l amuze pe acesta când îmi ferește doua șuvițe de par de pe fata. Mă trage puțin mai aproape poziționând-se degetul mare peste buzele mele.

― Eu știam ca se face cu buzele?! bombăn când acesta trece peste ele masau-le ușor.

― Poți sa taci, micul geniu? chicotește apropiindu-se fata de a mea.

Își trece milimetric buzele pe lângă ale mele fără sa rupă contactul vizual dând start unui joc. Îmi rod nervoasa buza inferioara in așteptarea sărutului mult dorit care întârzie sa apară.

― Mă plictisesc, oftez bo suflându-mă.

Chicotul băiatului umple încăperea facă ca măcar sa-mi dea drumul. Își poziționează o mana pe gatul meu cu cealaltă trecând încă o data peste buzele mele, la fel de aproape. Nerăbdătoare mă apropii de acesta cu palmele pe pieptul satenului.

― Pentru cineva care poate vrea sa învețe, ești cam nerăbdătoare. Nu crezi? întrebarea sa mă amuza.

Mă apropii, dar un disconfort creat in parte inferioara îmi face obrajii sa se îmbujoreze in secunda următoare când întâlnesc privirea stânjenita a băiatului.

― Ce sa fac daca te fâțâi de zici ca stai pe cuie? surâde trăgând-mi capul in scobitura gatului sau.

― Scuze.

Trăgându-mă câțiva milimetri mai in spate privirea îmi urca spre ceasul aflat pe peretele din spatele satenului. Număr in gând minutele constatând cu surprindere ca o ora a trecând va vântul. Îmi așez mâinile pe genunchi punând-mi toata forța in palme pentru a mă ridica de pe picioarele lui Mike.

― S-a întâmplat ceva? șușotește derutat când mă aplec spre cada.

― E gata.

― Ce?

― Rochia.

Cu un simplu răspuns indic apa tulbure, apoi îmi plimb cu grija degetele pe deasupra apei.

Sunt curioasa ce reacție va avea tata când îmi va vedea rochia. Oare va fi supărat? Mamei știu ca i-ar fi plăcut cu siguranța.

Mana mica îmi este cuprinsa de palma mare a satenului. Pumnul mi se strânge brusc reușind sa-i prindă doua degete pe care la scurt timp le eliberez făcând un pas in spate la îndemnarea acestuia.

― Sunt curios cum a ieșit! exclama trăgând de dopul ce astupa scurgerea căzii.

Suspansul creste si o data cu el si bătăile inimii mele se accelerează. Temătoare de culoarea ce avea sa iasă mai fac câțiva pași in spate ducând-mi mâinile la ochi.