"Bună, ai un pix?" |FINALIZATĂ|

Capitolul 12

     Nu cred că e tocmai întrebarea la care se aștepta.

― Si unde vrei sa-l ținem? Cred ca pe masa ar fi cel mai potrivit loc, nu crezi?

Mă încrunt, iar brațele mi se înfășoară în jurul corpului ca reacție la cuvintele scoase de gura sa slobodă. Mârâi printre dinți ca mesaj dezaprobator.

—Suntem la un bal, nu am unde sa-l las.

Ripostez.

― Gândește-te! ii ordon apucând cățelușul de coada.

― In portbagaj...

― O să stai tu! Putem sa-l lăsăm in mașină?

― Si sa murdărească mașina mamei? Daca li las acolo s-ar putea sa ramai fără iubit. Femeia aia o sa mă omoare. Lasă-l aici, replica satenul afișând o fata trista.

Cântăresc ideea in minte si totodată șansele care pot dovedi ca puiul de cățel sa se afle tot aici când vom părăsi balul.

― Bine, cedez ridicându-mă la nivelul lui Walsh. Stai aici băiete, da? rostesc privind cățelul.

Privirea băiatului arata mulțumirea când mă rotesc cuprinzând-i din nou brațul. Urc cu grija cele cinci trepte, apoi mă uit in spate ademenindu-l pe cățelul cere urca cu greu. Timp de o secunda îmi ridic rochia intra-un colt permițând-i micuțului sa se strecoare pe sub material fiind protejat de crinolina. Un zâmbet ciudat mi se întipărește pe chip când ii simt coada fluturând printre picioarele mele.

― Ce e? S-a întâmplat ceva? întreabă Mike coborând-si mana pe mijlocul meu.

― Nu. Totul este in regula, răspund când pășesc pragul încăperii de mărimi impresionante. Este superb!?

― Tu? Știam! Dar locul asta arata îngrozitor, se strâmba satenul îndemnându-mă sa pășesc spre masa noastră.

O data ajunși la locul nostru Tony alături de o roșcata ne întâmpina.

― Pana la urma ai venit, se mira tipul luându-mă in brațe. Îmi pare rău pentru...

― Este ok, bine? li întrerup, iar Mike îmi cuprinde mana venind lângă mine.

― Observ...

Comentariul băiatului mă face sa chicotesc si sa roșesc de o potriva. Culoarea persista pana in momentul in care ne așezam la mese. Luminile se sting, iar o tânără într-o rochie vaporoasa de culoarea roz se apropie de microfon.

― Bine v-am găsit bobocilor, rostește in apropierea acestuia cu un aer superior. Am onoarea de a deschide balul noilor boboci. Concursul de anul acesta va consta într-o singura proba, adaugă la scurt timp.

Întreaga sale începe sa șușotească, iar indignarea se citește pe chipul unora o data cu aprinderea câtorva reflectoare. Mike rânjește hain, dar evit începerea unui posibil "discurs" in timp ce... sub masa cățelul se agita de zor.

Întind mana spre platoul cu bunătăți de pe masa si înșfac ceva dandi-i drumul sub masa încercând sa par cat mai discreta. O lăbuța alba apare de sub materialul roșu trăgând asemeni unei greble bucata de carne.

― De ce razi? rostește cel de lângă mine.

― M-a șocat, mint cu nerușinare. Este posibil? adaug încercând sa mimez cu greu socul.

Mike da din umeri in necunoștința de cauza, apoi revine cu privirea la cea de pe scena oferindu-mi șansa sa mai arunc ceva sub masa si cățelușul sa înșface.

― Deși știm, atât eu, cat si organizatorii balului ca am stârnit câteva controverse având in vedere ca majoritatea dintre voi se aștepta doar la voturile oferite de către public, vrem sa va arătam si partea "artistica" - daca putem sa-i spun așa... a concurenților, spune fata luând plicul aduc de unul dintre băieți aflați la capătul scărilor.