"Bună, ai un pix?" |FINALIZATĂ|

Capitolul 19

  Mike

Draga si scumpa mea Elinor,

N-am mai scris o scrisoare in viată mea, dar uite ce mă pune sa fac dragostea. Vezi?! Sa știi ca nu mi-as fi închipuit niciodată ca voi ajunge in stadiul asta. Nu credeam ca mie, Mike Walsh, îmi sta chiar atât de bine in uniforma de militar. Iți garantez ca ai da un milion de dolari numai sa mă privești câteva clipe. Ratezi o priveliște fenomenala!

Totuși... lăsând prostiile la o parte, vreau sa iți spun ca îmi este dor de tine. Nici n-ai idee cat de mult regret faptul ca nu ti-am spus la momentul potrivit cat de mult te iubesc. Trebuia sa te cuprind in brațe si sa îmi lipesc buzele grijuliu de urechea ta șoptind-ti " Te iubesc, Elinor Faith!" atunci când m-ai întrebat, dar fiind mult prea las te-am privind alegând, in schimb, sa scot pe graura o prostie mai mare ca mine. Daca as putea sa dau timpul înapoi as face-o fără sa clipesc.

Daca ti-as spune ca am plâns, m-ai crede? De parca as fi fost un izvor de apa. Pentru prima data in viată mea mi-a plâns sufletul, dar nu atunci, ci când m-am urcat in tren si te-am văzut cum trăgeai cu ochiul ascunsa după unul dintre stâlpii de susținere a peronului. Atunci mi-am dat seama cu adevărat ca am fost un mitocan in fata ta si ca e mult prea târziu sa repar ce am stricat cu indiferenta de atunci.

Am ales sa scriu in ciuda faptului ca sunt fricos si nu știu daca o voi trimite vreodată. Urmez sa o pun in plic si s-o sigilez, dar cel mai probabil va zace ca celelalte zece scrisori in sertar. Deși, daca îmi voi face vreodată curaj sa ti-o trimit, sa știi... chiar si acum după 5 luni de la plecarea mea încă mă gândesc la tine.

Zi si noapte.

                                                                                                                                Al tău,

                                                                                                                                    Mike Walsh

Mă semnez in josul paginii, apoi arunc o ultima privire.

— Ar fi fost bine daca ai fi avut parte de ea, șoptesc îndoind foaia.

Scot un plic din sertarul maroniu si îndes hârtia in el. Trec cu pixul repede adresa, destinatarul si expeditorul. Îmi lipesc limba de suprafața lucioasa urmând sa sigilez scrisoarea.

— Walsh! striga generalul din tocul ușii.

Mă ridic brusc îndreptând-mi spatele când observ silueta bărbatului trecut de prima vârsta. Cu bărbia ușor ridicata li întâmpin pe cel care pana in momentul de fata nu a făcut nimic altceva decât sa îmi distrugă toata liniștea psihica de care încercam sa am parte.

— Ce-i asta? bombăne in barba fluturândul-mi prin fata plicul.

— O scrisoare, domnul! răspund scurt fără a face contact vizual.

— Aveai de gând s-o trimiți ca pe toate celelalte? întreabă făcând aluzie la sertarul plin pe care nu se sfiește sa-l inspecteze.

— Da.

Trecând-si mana prin mustața stufoasa mă privește sfidător de parca ar urma sa mă scoată, din nou, pe câmpul de tragere. Își da jos chipie si arunca in interiorul ei plicul sigilat, apoi si-o pune înapoi pe cap.

— Nu știu cine este aceasta Elinor, dar va avea o surpriza, domnul Walsh! spune degajat bătându-mă pe umăr. Liber! adaugă pe un ton ridica părăsind încăperea.