Found by an Alpha✓

Capitolul 3

    Niciodată nu m-am simţit cu adevărat ruşinată de faptul că lucram aici. Adică, mă dezgusta? Da. Puteam spune că sunt mândră? Nu. Dar niciodată nu aş fi fost ruşinată de ceea ce făceam, pentru a supravieţui. 

    Întorcându-mă în club după ce fusesem în cameră cu Colton, nu mă puteam simţi decât ruşinată, de viaţa pe care o aveam, dar nu înţelegeam de ce. 

    Mi-am făcut loc prin aglomeraţia din club, atingându-i în joacă pe bărbaţi pe umeri, râzând dulce, cum ar fi trebuit să fac. Încercam să ignor privirile pline de dorinţă şi minţile pline de fantezie cu mine sau Dumnezeu mai ştia ce. 

    Nu era atât de greu să evit ochii îndreptaţi asupra mea. Mereu făceau asta, dar lui Roxy nu-i păsa. Dar de data aceea era diferit. Simţeam o pereche de ochi care mă urmăreau constant. M-am uitat în jur dar nu am putut identifica pe nimeni. Dar, cum am mai spus, lumina era slabă şi era greu să-mi dau seama. 

    Am tresărit uşor, când cineva mi-a prins umărul. M-am întors dând cu ochii de Desmond care zâmbea ca pisica Cheshire. 

    S-a înclinat pentru a ajunge la urechea mea, pentru a-l auzi peste muzica dată la maxim. 

  — Eşti ocupată la noapte, Roxy. Mergi în camera 4, un dans privat pentru tot restul nopţii. Gura mi s-a deschis puţin şi m-am uitat la el de parcă i-ar fi crescut două capete. 

    Dansurile în privat erau rare şi costau destul de mult, iar cea care dansa primea cam jumătate din suma totală, ceea ce nu e rău pentru o noapte de lucru, dar mai mult făceam pe scenă, din banii aruncați de bărbați.

  — Des, nu poți trimite pe altcineva? Desmond și-a scuturat capul în semn negativ.

  — Te-a cerut special pe tine, pussycat. A plătit chiar dublu. Voi pune plicul cu banii la tine în dulap. Acum, mergi. M-a împins spre hol, iar eu nu mi-am putut abtine un geamăt de frustrare.

    De ce m-ar fi cerut cineva pe mine, pentru o noapte întreagă?
   
    Mi-am trecut mâinile prin păr, înainte să intru în camera 4.

    Am râs încrezută, când l-am văzut pe Colton stând, din nou, pe una dintre micile canapele.

  — Ți-ai schimbat decizia, frumosule? Am înaintat ușor spre el.

    Când am ajuns lângă picioarele lui, mi-am pus unul de-al meu între ele, până când a fost destul spațiu ca să pot păși mai aproape.

  — Deja ți-am spus că te vreau, vocea lui era blândă. M-am întors cu spatele la el, în semn de răspuns.

    Îi puteam simți ochii pe corpul meu, cât timp m-am așezat la el în poală și mi-am sprijinit spatele de pieptul său. Încercam să ascund faptul că iubeam senzația pe care mi-o oferea apropierea dintre noi.
   
    Dar apoi, totul a fost ca un deja-vu. M-a ridicat și m-a așezat lângă el, cu picioarele peste ale lui.

    S-a întins spre partea opusă mie, de unde și-a luat geaca pe care o purta, și mi-a pus-o peste umeri, acoperindu-mă.

    Aș fi mințit dacă aș fi spus că nu mă simțeam minunat să am geaca lui pe mine. Căldura, mirosul... erau aproape copleșitoare.

  — Din nou, de ce m-ai cerut pentru un dans în privat, dacă tu nu vrei ca eu să dansez?

  — Pentru că ești a mea, kitten. Iar eu am....

  — Doar pentru că ai plătit pentru ceva din timpul meu, nu mă face a ta! Nu sunt un obiect! l-am întrerupt din orice avea de gând să spună.