Found by an Alpha✓

Capitolul 32

 

     Lumina din cameră s-a stins, iar Ezra mi-a făcut semn să mă uit în spate. Privirea mi-a căzut pe o bară de dans, nu știam cum de nu o văzusem până atunci. Muzica începuse să răsune dintr-un colț, dar nu reușeam să fac nimic. Nu puteam să fac asta.

    Nu o voi face.

    Chiar și gândindu-mă că aș fi putut să o folosesc pe Roxy, nu mergea. Era împinsă într-un colț al minții și nu puteam ajunge la ea. Sau poate nu voiam.

    Nu eram jucăria lui. Nu putea doar să tragă de funii iar eu să-i urmez orice mișcare, ca o păpușă. Nu aveam încredere în el. Eram sigură că nu avea de gând să-l lase în pace pe Colton. Credea că are as-ul în mânecă doar pentru că mă răpise.

    Încerca să-mi folosească frica împotriva mea. Frica de a-l pierde pe Colton. Dar nu avea să meargă, pentru că era un lucru care-i scăpase.

    Singurul motiv pentru care rămăsesem cu Colton de bunăvoie, la început, a fost Liam. Mă temeam pentru Liam.

    Dar acum nu mai era cazul. Liam era în siguranță, iar eu nu mă temeam de nimic altceva înafară de Colton. Dar nu aveam de gând să-i arăt asta.

    Mi-am ținut capul sus, nepăsându-mi că sunt doar în blugi și în sutien, uitându-mă la fața nerăbdătoare a lui Ezra. Stătea în continuare pe scaun, cu mâinile sub cap, sprijinindu-l.

    Și-a ridicat sprâncenele în semn de întrebare, dar nu m-am mișcat. Chiar dacă genunchii îmi tremurau  doar când mă uitam în ochii acelui monstru. Chiar și stomacul mi s-a strâns din nou, doar la gândul că se va apropia de mine, iar.

    Ezra nu avea să reușească.

    Ezra s-a ridicat, încercând să pară cât mai calm și controlat.

  — Deci, nu ne vei oferii un dans? a întrebat inocent, venind spre mine cu pași mici.

  — Să te ia dracu'! am scuipat cuvintele cu venin.

    Ceea ce a făcut Ezra, m-a surprins. A început să râdă. Nu doar un chicot amuzat, ci un hohot de râs care-i zdruncina tot corpul.

    Și-a încrețit ochii și și-a dat capul pe spate, râzând cu poftă.

    M-am uitat la oamenii lui, doar pentru a-i vedea la fel de confuzi ca și mine. Se uitau unul la altul încercând să-și dea seama de glumă.

  — Ființă umană proastă ce ești! Nu ai de ales. Vei fi divertismentul nostru. În ochii lui ardea ceva ce nu mai văzusem până atunci. Ceva ce mă speria, mai mult decât eram deja.

    A întors camera telefonului cu fața spre mine, lumina puternică orbindu-mă câteva secunde.

  — Ce pereche încăpățânată ai, Colton. Refuză să danseze. Loială câinelui ei, presupun, a spus Ezra, dându-și jos jacheta și aruncând-o pe scaun.

  — Nu-i nimic. Ne vom distra oricum. Și-a desfăcut nasturii de la cămașă, lăsând materialul să alunece pe mâinile lui și să-i cadă la picioare.

    Mi-a dat târcoale ca o pisică unui șoarece, așteptând momentul oportun să atace.

    Mă întrebam dacă putea să vadă cât de rău tremuram.

    Și-a împins pieptul gol în spatele meu, degetele lui urcând pe mâinile mele. Printre buze mi-au ieșit zgomote ștrangulate, nu voiam să plâng.

  — Dacă nu vrei să oferi un show, atunci o voi face eu, a șoptit în urechea mea, înainte de a-mi strânge gâtul cu palma, ca într-o menghină.

    Gura mi s-a deschis automat, cerșind după aer. Mâinile mele s-au încleștat de mână lui, disperată să scap din strânsoare.

    Nimeni nu vorbea. Camera era scufundată în liniște, cu excepția sunetelor mele disperate de a respira. A strâns mai tare apoi mi-a dat drumul. Aerul mi-a invadat plămânii atât de brusc, încât am început să tușesc.

    Genunchii mi-au cedat, dar înainte de a cădea la pământ, Ezra m-a prins și m-a lipit de el.

    A zâmbit, uitându-se de la mine la bara de dans. Am încercat să mă strecor din strânsoarea lui, dar fără rezultat, strânsoarea lui se mărea odată cu rânjetul de pe față.

    Mi-a apucat umărul mai bine, și m-a strâns mai tare. Ceva a pârâit în umărul meu și am urlat când durerea insuportabilă mi-a cuprins tot corpul. M-a trântit pe podea, mâna mea stând într-o poziție ciudată.

    Camera telefonului a fost pusă din nou în fața mea. Încercam cu toată puterea să nu plâng, dar durerea era insuportabilă.

  — Oh, am uitat cât de fragile sunt ființele umane, a spus batjocoritor.

    A îngenuncheat în fața mea, pieptul lui gol strălucind în lumina difuză.

    Lacrimile îmi umpluseră obrajii și am tresărit când mâna lui m-a atins, mângâindu-mi părul.

  — Îmi pare rău că a trebuit să fii perechea unei asemenea javre, mâna lui mi-a prins părul în pumn, trăgându-mi capul lângă al lui.

  — Dar asta e foarte bine. Atât de dură și emoțională. O distracție pe cinste.

    Mi-a eliberat părul, dar înainte să mă pot retrage, mi-am simțit obrazul lovit atât de tare încât am căzut pe jos cu o bufnitură.

    Intuisem vag, m-a lovit cu pumnul. Vedeam steluțe verzi dansând în jurul meu, în timp ce eu zăceam pe jos, încercând să-mi recapăt vederea. Umărul îmi pulsa de durere, tot corpul îmi pulsa de durere.

  — Ador să-ți fac perechea să urle, i-am auzit vocea. Știam că stătea deasupra mea, dar încă încercam să-mi revin după lovitură.

     Respirația mi s-a oprit când stomacul mi-a fost lovit puternic. Am putut simții cum ceva se rupe în mine și am scuipat sânge, îmi lovea trupul cu piciorul din ce în ce mai tare. Am început să tușesc violent, încercând să-mi recapăt respirația care era luată cu forța.

    Simțeam că plutesc. Știam că trebuia să simt dureri, dar ce era ciudat, nu simțeam nimic. Privirea îmi este blurată în timp ce mă uit la figura ce stă deasupra mea. Ezra a spus ceva, dar nu am mai auzit nimic.

    Nici nu am mai simțit pumnul care a făcut impact cu fața mea.

    Era prea târziu.

   
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

     Am revenit:). Nu uitați să aruncați și un ochi la cealaltă carte a mea, și să vă lăsați părerile.

    Un martie frumos vă doresc!💜