Found by an Alpha✓

Capitolul 41

       

    !Capitol nou la "The Black Lion- capitolul 10!

      Lana mi-a răsucit şi mi-a împletit părul, securizându-l cu agrafe, exact aşa cum i-a plăcut ei. Era dureros, dar ultima oară când am comentat despre asta, mi-a aruncat o privire ucigătoare care m-a cam speriat. 

    Aşa că, în loc să mă plâng, mă uitam insistent la Nora care stătea pe podea în faţa mea şi chicotea. S-a oferit să-mi facă unghiile de la picioare cu ojă, din moment ce nu aveam voie să port nimic în picioare în timpul ceremoniei. 

    După ce m-am decis asupra unei culori, s-a pus turceşte şi a început treaba. Ceva de pe gâtul ei mi-a sărit în ochi şi am rânjit puţin, apoi m-am prefăcut şocată. 

  — Nora! Ce s-a întâmplat cu gâtul tău?! am icnit, arătând terifiată spre semnul cu pricina. 

    Obrajii Norei au prins instant culoare, acoperindu-şi gâtul cu mâna. Eu şi Lana am început să râdem iar eu mi-am încrucişat mâinile entuziasmată. 

  — Te-ai ars cu ondulatorul? a întrebat Lana inocent, apoi iar am izbucnit amândouă în râs. 

  — Încetaţi să vă mai bateţi joc de sărmana fată. Pot simţii de la o poştă ce aţi făcut şi voi, ieri seară, a spus Kristi, având o privire acuzatoare îndreptată spre noi două. 

    A fost rândul meu să mă ruşinez. Nu-mi plăcea faptul că familia perechii mele poate simţii mirosul lui pe mine şi îşi puteau da seama ce făcusem. Adică, era ceva mai rău de atât? 

  — Nu mi-e ruşine. Am o pereche irezistibilă! a râs Lana. Am decis că era timpul să schimb subiectul, înainte să mor de ruşine. 

  — Ce este aia, Kristi? am arătat spre o geantă neagră pe care o ţinea strânsă la piept. 

    Mi-a aruncat o privire fixă, iar eu am zâmbit timid. Încă nu mă obişnuisem să o strig mama Kristi , iar uneori se supăra când nu-i spuneam aşa. Nu mă lăsa inima să-i spun că încă nu puteam să o strig mama, chiar dacă s-a comportat ca  şi una, cu mine şi Liam. 

  — Ştiu că fetele din ziua de azi preferă lucrurile noi, dar l-am pus pe Reece să aducă asta înainte să plece de acasă. 

    A desfăcut uşor geanta, în timp ce eu, Lana şi Nora am încremenit, dornice să aflăm ce se ascunde sub materialul negru. Toate trei am scos acelaşi sunet de uimire, când Kristi a scos o rochiţă albă până la genunchi, care aparţinea mai mult anilor '40 decât în actualitate. Era o croială frumoasă, cu multă dantelă acoperind aproape toată suprafaţa ei, şi atât de albă, imaculată. 

  — Aceasta este rochia pe care străbunica lui Adam a purtat-o la ceremonia ei. Bunica lui, mama lui şi eu am purtat-o toate. Mama lui Zoey este deja o Luna, deci Zoey nu a mai purtat-o, dar am fi onoraţi dacă ai face-o tu, a spus Kristi, luminându-se la faţă. 

    Ochii mei s-au umplut de lacrimi şi până să-mi dau seama, deja curgeau în voie pe obraji. Ei voiau să port o moştenire de familie foarte preţioasă. Mâinile mele au început să tremure uşor, m-am ridicat de pe scaun şi am făcut câţiva paşi spre Kristi, care plângea de asemenea. 

  — Eu aş fi onorată, am suspinat. 

    A mai durat alte zece minute ca Lana să-mi aşeze părul într-o împletitură elegantă, şi cu toate încercările mele de a o refuza, Kristi a reuşit să îmi aplice şi puţin machiaj. 

    Degetele mele se plimbau pe materialul moale al rochiei, în timp ce mă uitam în oglindă. Cu greu îmi venea să cred că cea din oglindă era aceaşi Avery care fusese răpită de la club. Arătam elegant, aproape regal.