Found by an Alpha✓

Capitolul 30

       Cuvintele doctorului se loveau de pereții capului, parcă nevrând să fie adevărate. Am auzit mârâitul lui Colton din receptorul telefonului și un urlet puternic. I-a cerut tatălui său să-l pună pe speaker.

  — Ai zice?! Ai zice?! Este vorba de sufletul meu pereche aici, iar tu, doctorul haitei, care se presupune că le știi pe toate, tot ce poți afirma este ,,aș zice că e în călduri”?! Te jupoi de viu, m-auzi?

  — Colton, calmează-te puțin. Jan e cel mai bun doctor al nostru, sunt sigur că nu dă greș, l-a mustrat Adam.

    Kristi era încă în șoc.

  — Jan, cum adică este în călduri? E o ființă umană, vocea ei era plângăcioasă.

    Doctorul s-a apropiat din nou de mine, vrând să-mi pună mâna pe spate, dar m-am tras de lângă el. Nu suportam atingerea altcuiva. Aveam nevoie doar de Colton. Doar de atingerea lui și de vocea lui.

  — Au trecut câteva zile de când stau unul fără altul. Ei doi au o legătură, dar nu atât de puternică. Corpul ei dorește, ei bine, să ducă la îndeplinire împerecherea, de aici și simptomele acestea. Trebuie să o duceți la el cât mai repede cu putință. Ar putea înnebunii de la atâta durere.

  — La naiba, la naiba, la naiba! bolborosea Colton fără oprire. Tată, te sun eu puțin mai târziu, se pare că Jace are ceva urgent să-mi transmită. Avery, kitten, vin la tine, iubirea mea. Încă puțin...

    Printre lacrimile care-mi curgeau încontinuu, am reușit să schițez un amărât de zâmbet. În adâncul meu, simțeam că nu o să fie chiar așa. Aveam un presentiment atât de rău, încât am dat drumul altui val de lacrimi. Îmi simțeam corpul lipsit de putere, de vlagă, toată energia se scurgea odată cu lacrimile. Reece s-a apropiat de mine, încercând să mă ridice de jos, dar a obținut un alt țipăt de durere din partea mea.

    Parcă totul se dezintegra în mine. Focul febrei îmi acaparase toate simțurile, încât mă miram cum de încă mai respiram.

  — Cum o puteam ajuta? Nu o putem lăsa în halul ăsta până ajunge Colton! a ridicat Lana vocea.

  — Nicio persoană de sex masculin nu are voie să se apropie de ea și să o atingă. Durerea ei va crește cu fiecare atingere și, credeți-mă, nu vreți să știți ce simte Alpha Colton. La el este de zece ori mai puternic tot ceea ce ea simte.

    Nora și Lana s-au uitat cu tristețe la mine, și s-au aplecat pentru a mă ridica în fund, sprijinindu-mă de frigider. Era un efort enorm și să respir, așa că le-am rugat, pentru moment, să mă lase acolo.

  — Mă tem că e prea slăbită. Îi voi administra niște seruri vitaminizante. Și țineți minte, fără atingeri sau apropieri din partea bărbaților, nici măcar a copiilor. Ar putea-o omorî.

    L-am căutat cu privirea pe Liam care era ținut de umeri de Adam. Ochii lui erau plini de lacrimi, iar fața îi era distorsionată într-o grimasă care dădea de înțeles că abia se abținea să nu plângă. Simțeam nevoia să îl iau în brațe, să-l liniștesc și să-i șoptesc că totul era bine. Dar inclusiv gândul acela m-a făcut să-mi îndoi trupul de durere.

    Pentru câteva clipe, mi-am închis ochii, încercând să-mi reglez respirația. Niciodată nu mi-a plăcut să fiu slabă în fața altora, nu aveam de gând să încep de acum. În bucătărie se auzeau șoaptele și murmurele celorlalți, care încercau, împreună cu doctorul să găsească o soluție. Inima îmi pulsa în urechi, iar corpul îmi devenea din ce în ce mai moale.

    Un sunet asurzitor de sticlă spartă a umplut toată casa. Mi-am deschis ochii buimacă, încercând să înțeleg de unde provenea zgomotul și cine l-a făcut.