Capitolul 39

6.3K 365 35
                                    

   

    — Voi avea eu grijă de Liam. Tu trebuie să mergi sa vorbești cu Colton, mi-a spus Kristi împingându-mă spre lift.

    Colton a încercat să mă scoată la o întâlnire adevărată de acum două săptămâni, de când ne-am întors. Devenea nervos și ieșea ca o furtună pe ușă, de obicei spărgând niște lucruri, de fiecare dată când eu spuneam nu. Nu era vorba că nu voiam să mă scoată la o întâlnire, chiar doream asta. Deja îl iubeam, iar întâlnirile nu erau atât de necesare, dar eram sigură că cu Colton aveau să fie minunate.

    Ceea ce mă oprea era faptul că nu mă simțeam frumoasă. Vânătăile pe care Ezra mi le lăsase, abia acum începeau să piardă din culoarea violet. Unele dintre cele mici erau deja duse, dar cele mai mari încă arătau urât. Să nu mai pun la socoteală ghipsul de pe mână.

    În cele din urmă, aseară, i-am spus lui Kristi de ce tot refuz cererea lui de a merge la întâlnire. Mama mea nu putea fi înlocuită, dar am ajuns să țin la ea ca la o mamă.

    Ea și Adam și-au petrecut ultimele două săptămâni în casa de vânătoare. Dar așa cum spusese Colton, aveau de gând să-și construiască o casă, și nu plecau până nu o vedeau terminată.

  — Mulțumesc, Kristi, i-am strigat înapoi, așteptând să se deschidă ușile liftului.

    În lift, cât a urcat, mi-am repetat în cap micul discurs. Era stupid și nu avea niciun sens, dar speram ca el să înțeleagă.

    Era sufletul meu pereche, nu se presupune că trebuie să mă înțeleagă?

    Mă jucam cu degetele pe ghipsul de pe mână, în timp ce am intrat în dormitorul nostru. Camera era goală, dar auzeam duşul cum curgea. M-am aşezat pe pat, repetându-mi discursul pentru a mia oară.

    Am tresărit când s-a deschis uşa, dând cu ochii de un piept gol.

    Colton avea un prosop legat de talie şi arăta la fel de surprins ca şi mine. Gura mi s-a întredeschis când am urmărit cum picăturile de apă coborau lent peste-

  — La ce te gândeşti, kitten? m-a întrebat tare.

    Mi-am ridicat repede ochii pentru a-i întâlnii privirea şi mi-am amintit de ce venisem să-l văd. Discursul pe care-l pregătisem mi-a revenit treptat în minte, pregătită să spun tot ce am exersat.

  — Eşti un idiot, m-am răstit. Ei bine, asta nu făcea parte din discurs.

    Faptul că Colton era şocat era de la sine înţeles. Capul lui s-a întors într-o parte iar eu mi-am tras o palmă mentală, încercând să-mi retrag cuvintele repede.

  — Adică, te iubesc şi doar pentru că nu vreau să merg la o întâlnire te superi? Arăt ca un sac de box luat la pumni. Sunt urâtă şi defectă. Nu am simţit lacrimile care îmi alunecau pe obraji.

    Imagini cu feţele celor din haită când m-au văzut după ce am ajuns acasă, mi-au trecut din nou prin faţa ochilor. Ce fel de Luna aş fi fost eu dacă eram văzută ca o slăbiciune a haitei?

    Colton a închis distanţa dintre noi cu câţiva paşi scurţi. Mirosul gelului său de duş mi s-a infiltrat în simţuri şi începeam să mă simt ameţită, îmbătată. Mâna lui s-a întins şi mi-a şters lacrimile, trăgându-mă într-o îmbrăţişare.

    Pielea lui fierbinte sub obrazul meu mi-a trimis fiori adânci, dând naştere unui sentiment profund, pe care am încercat să-l ignor.

  — Ar fi trebuit să-ţi arăt în fiecare zi cât de frumoasă eşti. Nu eşti un sac de box. Mi-a cuprins faţa în mâini, sărutându-mă uşor.

Found by an Alpha✓Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum