Found by an Alpha✓

Capitolul 15

  —  Aves, o să stăm aici pentru totdeauna? m-a întrebat Liam în timp ce-i pieptănam părul ud.

    Ce ar fi trebuit să spun? Nu puteam să spun da pentru că poate relația dintre mine și Colton nu avea să meargă.

    Pot sufletele pereche să nu meargă?

  — Nu știu. Ajunge zilei problema ei, ok?

    El a aprobat iar eu m-am aplecat pentru a îl lua în brațe. L-am așezat în noul lui pat și l-am acoperit cu plapuma.

  — Noapte bună, i-am pupat fruntea înainte să sting veioza de lângă pat.

    Am mers în camera pe care trebuia să o împart cu Colton, gândindu-mă că poate se afla acolo. Dar camera era goală.

    M-am îndreptat spre balcon pentru a lua o gură de aer rece. Pentru câteva momente m-am pierdut în frumusețea stelelor care luminau cerul întunecat.

  — Ei bine, asta este o imagine cu care m-aș putea obișnui, a șoptit Colton înconjurându-mi talia cu un braț.

    Am tresărit puțin când spatele meu s-a presat de pieptul lui tare. De unde a mai apărut?

  — La ce te gândești, kitten? a șoptit având buzele pe gâtul meu.

  — La multe lucruri.

  — Mai specific, a chicotit iar eu m-am întors cu fața spre el, în brațele sale.

  — Sunt multe lucruri pe care nu le știm unul despre altul. Suflete pereche străine, am râs nervos, dar nu puteam să nu observ cât de bine mă simțeam în brațele lui.
 
  — Nu am secrete. Poți să mă întrebi orice dorești. Și sper să încep să te cunosc mai mult.
 
    Privirea lui era intensă și mi-a trebuit tot controlul de sine pentru a nu roșii.

  — Vrei să ne punem unul altuia douăzeci de întrebări?

    Un zâmbet mare i-a curbat buzele, lăsându-mă fără aer frumusețea lui.

    M-a tras repede în cameră și m-a așezat pe pat, el stând în fața mea, dar încă îmi ținea mâna în palma sa.

  — Tu prima, kitten. Arăta ca un copil într-un magazin cu dulciuri.

    De unde puteam începe? Nu puteam chiar începe cu întrebări personale, nu?

  — Câți ani ai?

  — Două zeci și trei. Tu?

  — Nouăsprezece.

  — Rândul meu. De ce lucrai în acel club? Se părea că el nu avea de gând să o ia ușor cu întrebările.

  — Pentru bani. Trebuia să îl întrețin pe Liam și pe mine cumva. Nu m-am putut uita la el când am spus asta.

    Mi-a ridicat mâna la buze, și mi-a sărutat fiecare deget în parte.

  — Îmi pare rău, kitten. Ochii lui i-au întâlnit pe ai mei, lipindu-mi mâna de obrazul lui.

    Furnicăturile se plimbau de-a lungul mâinii mele, mici fluturași dansându-mi în stomac.

  — De ce m-ai ales pe mine ca sufletul tău pereche?

  — Mi-aș dori să pot spune că eu te-am ales, dar Zeița Lunii te-a ales pentru mine. Nu știu ce am făcut să te merit, dar mă bucur că ești a mea, a șoptit el, mângâindu-mi obrazul.

  — Dar abia mă cunoști, am șoptit rușinată.

    A luat o gură de aer, în timp ce degetul lui mare îmi mângâia ușor obrazul.