Found by an Alpha✓

Capitolul 24

   Dați play!

     — Trebuie să te odihnești, am șoptit, dezlipindu-mi buzele de ale lui Colton, pentru a lua o gură de aer.

    A mormăit cu buzele pe pielea mea, plimbându-le de-a lungul gâtului meu. Nu mi-am putut abține geamătul care mi-a alunecat printre buze, atunci când limba lui a trecut peste mușcătură.

    Lăsa furnicături în urma lui. Una dintre mâini se odihnea liniștită pe șoldul meu, în timp ce cu cealaltă se sprijinea pentru a nu-și lăsa greutatea pe mine. Degetele mele s-au încleștat de tricoul lui, trăgându-l imposibil de aproape.

    Furnicăturile s-au transformat în foc care mă mistuia pe interior, singurul remediu fiind el.

    Niciodată nu am simțit atât de multă dorință. Era o dorință consumatoare și nu mă puteam concentra decât pe el și corpul lui presat de al meu. Pentru un moment, parcă universul ținea cu noi.

    Nu mai eram fetița micuță și speriată care își pierduse părinții și își creștea singură fratele. Nu mai eram fetița care făcea striptease pentru a se întreține pe ea și fratele ei.

    Eram a lui, iar el era al meu.

    Buzele lui au început să urce în sus pe gâtul meu, apoi a început să-mi depună pupici pe obraji, nas și ochi, făcându-mi inima să o ia la goană. Ar fi fost atât de ușor să mă pierd în fața lui, și simțeam că deja o făceam.

  — Colton, te rog, oprește-te. Buzele lui imediat mi-au părăsit pielea, ridicându-se de pe mine în poziție de flotare.

  — Ce este? Îmi pare rău! Te-am rănit cumva? Îmi pare așa de rău. Își trecea ochii peste fața și corpul meu pentru a se asigura că eram în regulă.

    Mi-am ridicat mâinile pe fața lui, mângâindu-i obrajii și barba nerasă, care îl făcea și mai periculos. Privirea lui a întâlnit-o pe a mea, și pentru un moment nu mi-am mai adus aminte de ce voiam să îl opresc.

    Concentrează-te, Avery.

  — Colton, sunt bine. Doar că tu ai nevoie de odihnă, vocea mea era blândă.

    Colton s-a aplecat și mi-a sărutat apăsat buzele. Încercam să mă lupt cu fluturii și focul mocnit din stomacul meu.

    Cu un oftat ușor, Colton s-a prăbușit lângă mine, în pat. Amândoi stăteam pe spate, uitându-ne la tavan. Mă întrebam dacă simțea și el același sentiment de dezamăgire pentru faptul că buzele noastre nu se mai atingeau, pe care îl aveam eu.

  — Putem măcar sta îmbrățișați? Mi-am întors capul în direcția lui, aprobând înainte să mă gândesc.

    Înainte să apuc să mă apropii de el, s-a apropiat el de mine, făcându-se confortabil. Nu mi-am putut reține surprinderea și nici râsetul, când capul lui și-a găsit un loc confortabil pe pieptul meu, punându-și mâinile în jurul taliei mele.

  — Ce faci? am chicotit amuzată, dar m-am trezit trecându-mi degetele prin părul lui.

  — Te îmbrățișez.

  — Am crezut, știi tu, capul meu pe pieptul tău, nu invers.

  — Pieptul tău este mult mai confortabil. Și în plus, mi-a lipsit sunetul bătăilor inimii tale, a spus el, băgându-și mai tare fața în pieptul meu, iar eu deja mă topisem la cuvintele lui.

    Niciodată nu m-aș fi putut gândi că aș fi putut iubii pe cineva atât de repede, într-un timp atât de scurt. Nu îmi stătea în fire să fac asta. Dar cu Colton, mă simțeam în siguranță. După mult timp.

    Nu știam cât timp trecuse.

    Minute, ore... La naiba, ar fi putut fii chiar și zile, și tot ar fi trecut ca niște secunde. Părul lui Colton era foarte moale, iar degetele mele continuau să se joace cu el, deși adormise cu ceva timp în urmă.

    Chiar dacă nu voiam, trebuia să mă duc să o verific pe Nora. Știam faptul că Jace îi dădea târcoale, doar pentru a se asigura că nu-i lipsește nimic, dar chiar și așa, ar fi trebuit să mă duc.

    I-am îndepărtat brațele lui Colton de pe talia mea, și am reușit să mă strecor pe lângă el destul de ușor.

    Ei bine, puțin cam dezamăgitor.

    Dacă s-ar fi trezit, ar fi fost scuza perfectă pentru a rămâne cu el în pat.

    Nu trebuia să merg prea mult până la camera Norei, deoarece era cu un etaj mai jos decât noi, unde alesese Jace. Ușile liftului s-au deschis, si exact cum mă așteptam, în fața ochilor a apărut Jace care stătea pe podea, lângă ușa camerei Norei.

  — Jace, cum se simte? Umerii lui s-au lăsat puțin la auzul întrebării, dar a dat din cap absent.

  — Încă pare terifiată. I-am adus niște mâncare, dar nu vrea să deschidă ușa, a spus făcându-mi semn spre o tavă cu mâncare care stătea pe podea, lângă el.

  — De ce nu te duci să-i pregătești ceva proaspăt de mâncare? Voi vorbii cu ea cât timp ești tu plecat, i-am sugerat.

    Jace a aprobat din nou, absent, dar s-a ridicat de pe jos, luând tava cu mâncare. M-am uitat cum se îndreaptă trist spre lift, aruncând o ultimă privire în direcția camerei. Sărmanul Jace. Tot ce voia era sa fie cu perechea lui, iar dacă se simțea la fel cum mă simțisem eu atunci când Colton a fost rănit, cu siguranță aveam de gând să-l ajut.

    Cu o inspirație adâncă, am bătut la ușă.

  — Nora? Este Avery. Am auzit un oftat de dincolo de ușă, apoi a deschis-o doar cât să-i pot vedea ochii.

  — Hei, Nora, pot intra? Jace nu mai este aici. A aprobat, și uitându-se precaut la mine, mi-a deschis ușa.

    Camera avea o mărime decentă. M-am așezat pe canapea. Nora s-a așezat imediat lângă mine, spre surprinderea mea.

  — Jace nu te va răni. Nu trebuie să îți fie teamă de el.

  — Asta fac toți bărbații. M-am încruntat confuză la cuvintele ei, iar ea se holba la mâinile ei.

  — Nu te voi obliga să îmi spui dacă nu vrei. Dar aici ești în siguranță, promit. Singurul lucru pe care vreau să îl știu este cine se află în spatele atacurilor haitei mele, și cum de tu știi asta. Am realizat destul de repede că spusesem haita mea.

    Voiam să spun haitei acesteia, haita lui Colton. Cuvintele mi-au părăsit buzele înainte să îmi dau seama, dar nu se simțea greșit. Poate că nu eram un lup, dar era haita mea, și aveam de gând să o protejez așa cum puteam.

  — Sunt norocoasă că am scăpat, vocea ei era atât de mică, încât nu am fost sigură dacă ea chiar a zis ceva.

    Privirea ei părea pierdută, și după expresia feței ei, nu se gândea la ceva plăcut. Dintr-o singură mișcare, și-a scos tricoul peste cap, iar ochii mi s-au mărit de surpriză.

    Am văzut femei dezbrăcate, iar aceasta nu mă deranja, în plus, nu avea nimic din ceea ce eu nu aveam.

     În afară de acelea.

••••••••••••••••••••••••••••••••••••

    Am revenit cu un nou capitol. Cum vi se pare?

    Aș vrea să vă rog ceva. Nu mai postați comentarii de genul "Next" sau "Neeeeeeexxxxxxttttt" și mii de emoticoane după, pentru că, sincer, mă străduiesc destul de mult la un capitol, iar capitolul cere timp, iar timpul meu este destul de limitat. Aș aprecia dacă ați lăsa un comentariu legat de carte, de părere voastră, sau mai știu eu ce. Dar genul acela de comentarii nu-și au rostul. Mă aștept la comentarii mai constructive, pe măsura muncii mele, iar când văd astfel de comentarii, mi se pare că munca mea nu este apreciată îndeajuns. Mulțumesc pentru înțelegere!

    Și, dragilor, cum vă simțiți să fiți din nou înapoi la școala? :)