Found by an Alpha✓

Capitolul 16

     Soarele strălucea puternic în cameră, făcându-mă să clipesc apăsat. Am deschis ochii pe jumătate, uitându-mă prin camera familiară.

    Cum am ajuns înapoi în camera mea? Eram destul de sigură că adormisem cu Liam, aseară.

    M-am întins în pat,  brusc devenind conștientă de faptul că eram singură în cameră. Unde era Colton?

    M-am îmbrăcat rapid într-o pereche de blugi strâmți și un tricou roșu, apoi am ieșit pe hol îndreptându-mă spre camera lui Liam.

    Goală. Camera era goală.

    Își făcuse cumva patul, sau mă trezisem eu într-un univers paralel?

    M-am îndreptat spre lift, apăsând butonul pentru parter. Unde era toată lumea?

    Ajungând jos, un miros puternic de bacon mi-a învăluit simțurile, făcându-mă să zâmbesc. Oricine ar fi făcut bacon, era noul meu prieten.

    În timp ce m-am lăsat purtată de mirosul divin, am putut auzi râsete venind dinspre bucătărie.

  — Am mers să o întreb pe Aves dacă vrea să joace soccer iar el încerca să-i mănânce fața.

    Un val de hohote de râs a răzbucnit, urmate de fața îngrozită a lui Liam.

   Nici măcar nu eram în bucătărie, dar obrajii mei luaseră deja foc. Îmi aminteam ziua aceea, doar la câteva săptămâni înainte de moartea părinților noștri. Tommy Ryan, din echipa de fotbal, a venit să studiem împreună și m-a sărutat.

  — Nu e amuzant! E dezgustător. Cine ar vrea să o mănânce pe Aves?

  — Chiar că, Colton. Cine ar vrea să o mănânce pe Aves? i-am auzit vocea lui Jace și l-am văzut aruncând o privire plină de subînțeles, abia abținându-se să nu râdă.

    La menționarea numelui lui, inima mea a început să bată ca o nebună. Obrajii mi s-au înroșit iar, dar nu știam dacă era din cauza rușinii sau din cauza lui. În orice caz, trebuia să-l scot pe Liam de acolo cât mai repede, înainte să mai spună orice altceva îi trecea prin minte.

    Chicotele și râsetele s-au oprit odată cu intrarea mea în bucătărie, iar eu încercam să evit toate perechile de ochi care mă priveau. Nu era simplu, deoarece simțeam privirea ciocolatie a cuiva, analizându-mă din cap până-n picioare.

    Am dat cu ochii de Colton și Jace, apoi privirea mi-a căzut pe Ben. Chiar dacă avea un zâmbet mic pe buze, ochii lui arătau tristețe.
   
    Trebuia să vorbesc cu Lana despre asta.
   
  — Aves, ghici ce? Azi jucăm soccer. Iar Colton îți pregătește micul dejun, dar nu am voie să îți spun deoarece este o surpriză, a zis Liam plin de energie, cu gura plină de clătite.

    Am zâmbit văzându-l așa, cu cremă de ciocolată pe toată fața și cu ochii plini de bucurie și nerăbdare. Mi-am trecut degetele prin părul lui, dar înainte să-i pot spune ceva, o voce groasă mi-a trimis fiori prin tot corpul.

  — Bănuiesc că micul dejun în pat iese din discuție. Ești frumoasă, apropo.

    I-am zâmbit, așezându-mă lângă Liam, el punându-mi farfuria în față.

  — Deci, soccer? am întrebat, luând o bucată de bacon și mușcând din ea.
 
    Bacon gătit perfect. Aproape am gemut la gustul divin pe care îl putea avea bucata aceea de carne.
   
  — Ideea micuțului. A zis, și citez: ,,Sunt cel mai bun jucător de soccer și te-aș putea bate oricând." Iar Jace a acceptat, nerefuzând o provocare, chiar dacă este din partea unui copil de cinci ani.