Capitolul 20

7K 450 21
                                    


    Lectură plăcută!

       Un bipăit constant m-a trezit din întunericul care mă înconjura. Unde eram?

    Mi-am deschis ochii, dar i-am închis imediat la loc. Lumina era prea puternică. Am mai clipit apăsat de câteva ori, reușind să îmi acomodez ochii. Câteva fire și perfuzii îmi străpungeau pielea mâinilor, conectate la aparatul care m-a trezit.

    Un bărbat stătea într-un scaun ce părea inconfortabil. Am fost puțin confuză și surprinsă la vederea lui.

  — Jace? Ce s-a întâmplat? Unde sunt Colton și Liam?

    Aparatul a început să bipăie din ce în ce mai repede și tare iar Jace s-a repezit spre mine.

  — Shh. Trebuie să te calmezi. Liam este bine, Lana și Ben au grijă de el. Un mic fior de ușurare mi-a străbatut coloana, dar ceva tot nu era bine.

  — Colton? am gemut când am încercat să mă ridic în șezut.

    Jace se legăna de pe un picior pe altul, evitându-mi privirea. Inima începe din nou să-mi bată nebunește în piept, iar aparatul acela nenorocit își mărește și el viteza și sunetul.

  — După ce doctorul te va consulta, te voi duce la el, a spus el apropiindu-se și închizând aparatul, rămânând pe loc.

  — Jace, este ceva ce nu-mi spui?

  — Am chemat doctorul, vine acum.

    Am oftat nemulțumită, fiind conștientă că nu aveam să primesc un răspuns, însă inima mea încă mi se strângea în piept.

    Ceva era în neregulă, dar nu știam ce. Ar fi fost aici lângă mine dacă ar fi fost în regulă, iar faptul că Jace nu voia să-mi spună nimic mă îngrijora și mai tare.

    Ochii mi s-au împăienjenit din cauza lacrimilor. Ultimul lucru pe care eu și Colton l-am făcut a fost să ne certăm. L-am acuzat de faptul că nu îmi dădea dreptul la alegere și opinii, ceea ce era adevărat, dar el nu știa că îl cam plăceam. Dacă eram sinceră, puțin mai mult. De fapt, era posibil să mă fi îndrăgostit de el. Lacrimile și-au dat drumul pe obrajii reci.

  — Luna. Beta. Un bărbat în vârstă cu părul grizonat și un halat alb, a intrat pe ușă, plecându-și ușor capul, apoi îndreptându-se spre mine.

    Am fost surprinsă de faptul că nu era doctorița Randi. Câți doctori aveau aici?

  — Cum te simți? Ai dureri sau amețeli?

    Mi-am scuturat capul în semn negativ.

    Doctorul m-a atins ezitând, verificându-mi fruntea pentru febră. Jace era ca un prădător, urmărindu-i fiecare mișcare.

  — Totul pare să fie în regulă, Beta. Poate pleca, dar, date fiind circumstanțele, trebuie luată mai ușor. Jace aprobă, iar eu m-am încruntat confuză.

  — Aș fi sperat să ne fi cunoscut sub alte circumstanțe, dar îmi pare bine să te cunosc, Luna, doctorul își plecă capul în fața mea apoi dispăru din peisaj.

  — De ce toată lumea mă numește Luna?

  — Nu ți-a spus Colton?

  — Am vrut să îl întreb dar... Nu știu ce s-a întâmplat, am spus sinceră.

    Jace m-a ajutat să mă dau jos din pat, dar mi-a drumul odată ce s-a asigurat că mă pot ține pe picioare.

  — Luna este sufletul pereche al unui Alpha, egală cu el în absolut orice. Doar câțiva dintre noi știm că tu ești, de fapt, Luna.

Found by an Alpha✓Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum