Found by an Alpha✓

Capitolul 33

~Colton POV~

- Ai zice?! Ai zice?! Este vorba de sufletul meu pereche aici, iar tu, doctorul haitei, care se presupune că le știi pe toate, tot ce poți afirma este ,, aș zice că e în călduri"?! Te jupoi de viu, m-auzi? am mârâit amenințător.

- Ceea ce cred...

- Ceea ce crezi? Este vorba de perechea mea iar tu doar crezi? am urlat, dând cu pumnul în masa biroului.

Știam că nu era vina lui, dar la naiba! Perechea mea era în suferință! Abia auzeam ce zicea, doar că distanța și mușcătura erau cauza durerilor lui Avery.

Am mai scos un mârâit, lupul meu dorind să iasă la suprafață. Nu acordam atenție lucrurilor pe care le spărgeam în calea mea.

Lampa, laptopul, fotografiile, totul zăcea bucățele pe jos. Biroul, biblioteca făcute franjuri, cu care se va face focul.

- C-colton?

Eram în mijlocul acțiunii de a-mi face scaunul în mii de bucățele, când am auzit vocea unui înger în receptor.

Inima mi s-a strâns la sunetul de durere pe care l-a scos. Vocea ei melodioasă era chinuită și suferindă. M-am apropiat de telefon, dar m-am împiedicat de opera mea de artă, biroul, lăsând mai multe înjurături să-mi iasă printre buze.

- Îmi pare rău, kitten. Nu am știut. Oricât de mult ar fi durut adevărul, nu aș fi marcat-o dacă știam că se va ajunge aici.

- Alpha, îmi cer scuz-, am acoperit receptorul cu mâna, mârâind amenințător spre Jace.

- Asta ar trebui să fie al naibii de important, Jace! Nu vezi că încerc să-mi liniștesc perechea?

- Lupii rogue pe care-i urmăream, au dispărut. Dar avem rapoarte de la alte haite, și-au schimbat direcția de mers. Se îndreaptă în mod suspicios spre haita lui Reece. Jace a spus ultima parte mai încet, așteptându-mi reacția.

- Poftim?! am urlat turbat. Adună cei mai buni luptători. Mergem după ei.

Îmi auzeam numele strigat în mod repetat. Avery avea nevoie de mine. Dar Ezra era cel important. Era o amenințare pentru mine, pentru haita mea și cel mai rău, pentru sufletul meu pereche.

- Să-mi bag. Rezistă, vin!

Să închid, auzind cum îmi strigă numele, a fost cel mai greu lucru de făcut.

Am coborât scările în fugă. Am fost plăcut impresionat să văd toată haita adunată în fața vilei, cu sufletele lor pereche și copiii. Aceasta era cea mai grea parte în a fi un Alpha.

Trebuia să fac anunțul în care puneam viața bărbaților luptători în prima linie. E cea mai importantă decizie când știi că la ceea ce te uiți acum, e posibil să nu se mai întoarcă cu viață înapoi. Făceam asta pentru perechea mea, dar cum rămânea cu a lor?

Nu. Nu puteam gândii în felul acela. Ca Alpha, trebuie să-mi protejez haita, iar ei știu pentru ce fac asta. Dacă ei mor, dacă eu mor, murim ca eroi.

- Mulțumesc tuturor celor care sunt aici în așa de scurt timp. Sunt sigur că toți cunoașteți situația. Am nevoie de câțiva bărbați care să protejeze haita cât timp eu sunt plecat. Îl voi lăsa de asemenea pe Beta Jace aici cu voi. Jace a făcut ochii mari și s-a uitat uimit la mine. Știam că voia să mă contrazică, dar tot eu aveam să câștig.

- De asemenea... Am nevoie de cincizeci de voluntari care să meargă cu mine.

Mai mult de jumătate din războinicii mei au ieșit în față, iar lupul meu a sărit de mândrie când i-a văzut.