Found by an Alpha✓

Capitolul 23

 Play media^ . Se potrivește

      Nici măcar nu l-am întrebat pe Jace dacă erau vești bune sau proaste. Am auzit numele lui Colton și am luat-o din loc. Dacă ar fi fost ceva rău, m-ar fi oprit nu-i așa?

    Nimeni nu mi-a ieșit în cale, de fapt, toți se fereau din calea mea, de parcă ar fi știut încotro mă îndreptam. Dacă nu m-aș fi grăbit aș fi considerat că este ciudată situația. Dar în momentul acela nu-mi păsa. Privirea mea parcă nu vedea altceva înafara de un tunel care mă conducea spre camera lui. Aceasta până când un băiețel familiar m-a strigat.

  — Aves! Aves! Pentru prima dată eram indecisă în legătură cu ceea ce trebuia să fac, să mă opresc pentru Liam, cum o făceam de obicei, sau să-mi continui drumul spre Colton.

  — C-ce faci, micuțule? am zis cu respirația în gât, iar Liam a început să fugă înspre mine.

    Sărea de pe un picior pe altul, iar Lana și Ben mergeau în urma lui. M-au ajutat enorm de mult în ultimul timp. Ar fi trebuit să găsesc o modalitate să le mulțumesc. Cu un Colton inconștient, am fost cam pe val în ultimele zile și am cam uitat de ei. Și nu meritau. Liam nu merita.

  — Lana a spus că săptămâna viitoare pot începe școala și pot întâlni, în sfârșit, copii de vârsta mea care locuiesc aici.
 
  — Wow! Asta e minunat! Ce zici dacă mergem săptămâna aceasta să cumpărăm rechizitele și ceea ce mai trebuie pentru școală? am spus zâmbind, dar ochii mei încă se uitau prin prejur, încercând să dea de Colton. Dacă era ceva în neregulă?
 
    Lana mi-a observat agitația și s-a apropiat de Liam, punându-și brațele în jurul lui.
   
  — Hei, știi ceva? Pun pariu că standul de înghețată este deschis azi. Ochii lui Liam s-au luminat imediat, iar Lana l-a luat de mână, îndepărtându-se.
 
    I-am zâmbit în semn de mulțumire, apoi am luat-o la goană. Alergam mai repede decât am făcut-o vreodată. Picioarele protestau la viteza la care le supuneam, dar trebuia să ajung la Colton.
   
    Aproape m-am împiedicat când l-am zărit pe Jace alergând la pas cu mine, de parcă ar fi fost jogging-ul de dimineață pentru el. 

    Nici măcar nu respira de parcă și-ar fi dat duhul, cum o făceam eu. Putere stupidă a lupilor, nu era deloc corect!

    Jace a trecut în fața mea, pentru a-mi deschide ușile în goana mea nebună, spre camera unde se afla Colton.

  — Unde este?! vocea lui Colton a făcut ecou în holurile etajului și instant, energia mea a crescut.

    Era treaz!

  — Alpha, a fost o problemă cu un Rogue și-

  — Poftim?! a urlat el din nou. Inima mea mai avea puțin și îmi părăsea pieptul, doar la gândul că el era treaz, dar sunetul vocii lui mă trimitea într-o stare de euforie.

    Eram aproape de capătul holului, mă simțeam atrasă de el ca un magnet. Tot corpul îmi pulsa a energie, cu fiecare pas făcut mai aproape de el. Aproape am înghețat când ușa camerei lui s-a deschis cu o bubuitură de perete, iar Colton a apărut pe hol.

    Părul lui era răvășit iar ochii lui ciocolatii erau sălbatici când m-a țintit cu privirea. Abia dacă reușeam să mă mai concentrez.  Întreaga mea minte a fost zdruncinată și dată peste cap la vederea lui fără tricou și cu o pereche de pantaloni scurți, lăsați să cadă periculos pe șolduri. Mă holbam în ochii lui, încercând să mă gândesc la ce ar fi trebuit să fac mai departe. Eram concentrată la el, la Colton al meu.

  — Avery, a răsuflat el.

    La rostirea numelui meu de buzele lui, lacrimi, de care nu avusesem habar că se adunaseră în colțul ochilor, și-au dau drumul pe obraji. Am încercat să mă mișc, să alerg spre bărbatul pe care îl iubeam, dar nu puteam. Eram înghețată, holbându-mă la perechea mea aproape dezbrăcată. Era ok, chiar era ok!

    Colton s-a mișcat atât de repede, încât aproape am făcut un atac de inimă când a apărut dintr-o dată în fața mea.

    A deschis gura de câteva ori, încercând să spună ceva, dar înainte să poată articula ceva, mi-am revenit din starea euforică, avântându-mă spre el. Nici nu m-am gândit la faptul că poate era prea slăbit ca să mă poate prinde, dar a făcut-o cu ușurință. Corpul meu îl îmbrățișa de parcă aș fi fost un urs koala, cu fața îngropată în gâtul lui.

  — Să nu îndrăznești să-mi mai faci asta vreodată! vocea mea s-a auzit abia șoptită, dar după modul în care m-a strâns mai tare în brațe, auzise.

    Cineva și-a dres glasul înainte ca el să poată răspunde. Nici măcar nu m-am mișcat pentru a-i da drumul. Era ciudat? Da.

    Îmi păsa? La naiba că nu.

  — Alpha, mă bucur că ești treaz. Haita va fi ușurată să știe asta, a spus Jace cu ușurare în voce.

  — Eu nu sunt un Alpha bun. Ei au nevoie de tine, am murmurat pe pielea lui, apoi mi-am ridicat capul pentru a-l privi în ochi.

    Ochii lui îi susțineau pe ai mei intens, având sprâncenele adunate într-o încruntătură. Știam că avea să spună ceva, simțeam asta.

  — Alpha, avem un Rogue care știe cine este în spatele atac-

  — Nu, nu. Fără muncă. Doar ce s-a trezit și trebuie să o ia ușor, am spus. M-am dat jos din brațele sale, așezându-mi hainele șifonate.

    Jace și Colton se uitau unul la altul, dar eu știam mai bine. Știam că vorbesc telepatic. L-am lovit pe Colton cu palma peste piept, ignorând căldura pieptului cald sub palma mea.

  — Am spus nu, Colton. Mi-am pus mâinile în sân, încercând să arăt intimidant. Dacă am reușit era cu totul altă poveste.

    Colton mi-a zâmbit într-un mod în care m-a lăsat fără respirație. Voiam doar să îl ating. Ce era în neregulă cu mine?

    Ochii lui s-au mutat din nou spre Jace, vorbind telepatic din nou. Pereche nenorocită și sexy, întâi m-a distras iar apoi nu vrea să mă asculte.

  — Haita va supraviețui fără Alpha-ul lor încă o zi sau două. Ai nevoie de odihnă. Dacă nu te duci acum în dormitor și te relaxezi pentru restul nopții, nu voi avea grijă de tine. Imediat ce cuvintele mi-au părăsit gura, ochii lui s-au concentrat asupra mea.

    Am ridicat o sprânceană și am rânjit, provocându-l astfel să nu-mi accepte oferta. Am țipat scurt când m-am simțit aruncată peste umărul lui, într-o fracțiune de secundă.

  — Jace, trebuie să o iau ușor pentru restul zilei și nopții. Anunță o adunare cu haita mâine dimineață, și nu ne deranja, decât dacă este absolut necesar.

    Încercam din răsputeri să nu mă concentrez asupra fundului lui, care era exact în raza ma vizuală.

  — Da, Alpha, am putut simți rânjetul din răspunsul lui Jace, și am vrut să îi dau peste nas, dar Colton mergea deja cu mine spre cameră.

  — O să amețesc, Colton. Imediat m-a dat jos de pe umărul lui, ținându-mă în stilul miresei.

  — Mi-ai lipsit, am spus, strângându-mi mâinile mai tare în jurul gâtului său.

  — Nici nu ai idee, kitten.

    Cumva, a reușit să deschidă ușa camerei și să o închidă fără să depună prea mult efort.

    M-a lăsat pe ceva moale, patul. Singurul lucru la care mă puteam concentra, era el stând deasupra mea. Ochii lui ciocolatii se uitau la mine de parcă aș fi fost cel mai prețios lucru de pe lume.

  — Te iubesc, Avery, a șoptit, apoi s-a apropiat pentru a mă săruta, dar l-am oprit cu o mână.

    Trebuia să știe.

  — Și eu te iubesc, Colton. Întreaga lui față s-a luminat și nu m-am mai putut abține.

    Mi-am zdrobit buzele de ale lui.

••••••••••••••••••••••••••••••••••••

   Șiii... S-a trezit Făt-Frumos!