Found by an Alpha✓

Capitolul 40

   

    Nu aveam îndeajuns de multe cuvinte pentru a exprima cum m-am simţit trezindu-mă în braţele lui Colton după noaptea pe care am avut-o. Pieptul lui gol lipit de spatele meu emana o căldură şi un confort pe care îl simţeam pentru prima dată. 

    Puteam devenii foarte uşor dependentă de asemenea contacte. 

    M-am întors uşor în braţele lui, nu voiam să-l trezesc dacă încă dormea. Bandajul de pe mâna mea s-a dovedit a fi un duşman în încercarea mea, aşa că l-am lipit de pieptul meu, pentru a nu mă aşeza pe el. Dar a meritat pentru a-l putea admira pe Colton cu un zâmbet imens întipărit pe faţa mea. Buzele lui erau uşor depărtate iar trăsăturile lui erau liniştite, blânde. Mi-am lipit uşor palma de obrazul lui, lăsându-mă învăluită de micile fire de electricitate. 

    Cum am ajuns să fiu atât de norocoasă să-l am lângă mine?

  — Cea mai bună dimineaţă, a murmurat el, în timp ce buricele degetelor mele îi mângâiau obrazul. 

    Ochii lui s-au deschis dintr-odată, iar eu m-am lăsat hipnotizată de privirea lui ciocolatie. Niciodată nu voi înţelege cum reuşeşte să-mi facă inima să bată rapid şi încet în acelaşi timp. Ca şi cum corpul meu nu se putea decide ce anume voia să facă atunci când el se uita la mine în felul acela. 

  — De ce mă priveşti atât de intens? l-am întrebat, apropiindu-mi pieptul gol şi mai mult de al lui. 

    Mâinile lui s-au strâns în jurul meu iar eu mi-am băgat nasul în gâtul lui. Și-a lipit buzele de fruntea mea, mângâindu-mi părul. Corpul meu a răspuns cu aceleași firicele de electricitate intense.

  — Pentru că te-am așteptat toată viața mea. Acea declarație mi-a făcut inima să se zvârcolească în piept. Mi-am ridicat mai mult capul pentru a-l putea privii în ochi. Dar înainte să pot spune ceva, o lovitură puternică în ușă mi-a întrerupt orice șir al gândurilor.

  — Aves! Aves! Aves! Vocea lui Liam răsuna de dincolo de ușă, iar pumnii lui mici loveau ușa de lemn cu putere.

    Am zâmbit ușor către Colton. Oricât de mult mi-aș fi dorit să rămân în pat alături de Colton, Liam avea nevoie de mine. M-am rostogolit pe cealaltă parte, încercând să iau cearşaful cu mine, dar am simţit cum este tras înapoi. 

  — Colton, trebuie să mă îmbrac, am chicotit, încercând din nou să trag cearşaful din strânsoarea lui, dar el doar şi-a scuturat capul, mimând inocenţa. 

  — AVES! a urlat Liam impacientat. 

  — Mă îmbrac, Liam, voi fi gata în cinci minute, am strigat înapoi, neluându-mi ochii de la el. 

  — Eu nu te opresc, dressing-ul este chiar acolo, a arătat el spre uşa acestuia având pe faţă un zâmbet care creştea cu fiecare secundă, suspicios de larg. 

    Am mai tras o dată de cearşaf, dar Colton îl ţinea foarte bine în mână. A mimat un pupic şi apoi mi-a făcut cu ochiul, iar atunci mi s-a aprins beculeţul. Se aştepta ca eu să defilez goală puşcă în jurul patului pentru a merge către dressing.

    Ei bine, nu avea să se întâmple. 

    La fel de repede cum mi-am dat seama ce voia el de fapt, mi-a venit şi o idee. Mi-am muşcat buza de jos pentru a-mi putea suprima zâmbetul, uitându-mă la el pe sub gene. Un mârâit a umplut încăperea, ochii lui Colton prinzând o culoare mai închisă. 

  — Ce crezi că f-

    Înainte să îşi poată termina propoziţia, m-am rostogolit înapoi spre el, aruncându-mi un picior peste el, încălecându-l. Mâinile lui mi-au prins şoldurile instant iar eu m-am sprijinit cu palmele de pieptul lui. Parcă nu mai părea cel mai inspirat plan ca până acum câteva secunde. 

  — De ce încerci mereu să mă ispiteşti, kitten? Vocea lui era groasă şi precipitată. Puteam să jur că era cel mai sexy sunet pe care îl auzisem. 

  — Pentru că pot. M-am aplecat şi l-am sărutat uşor, apoi m-am dat repede jos de pe el, cu tot cu materialul de culoare neagră. 

    Am izbucnit în râs când Colton a apucat rapid o pernă pentru a-și acoperii partea inferioară, uitându-se cârcotaș la mine. M-am îmbrăcat repede si am ieșit din dressing, admirând un Colton aproape dezbrăcat, acoperit doar de o pernă.

    Avea o privire gânditoare, era atât de acaparat de ceea ce gândea, încât nici nu a sesizat când am intrat înapoi în cameră. M-am întors în dressing, luând niște haine curate pentru el.

  — Hei, la ce te gândești atât de intens? am întrebat blând în timp ce așezam hainele pe marginea patului.

  — Este timpul să avem o ceremonie oficială a Lunei, vocea lui era mică, urmărindu-mi fiecare gest.

    Ochii mei s-au mărit și am înțepenit. Nu mă gândisem la așa ceva. Mi-am adus aminte de vorbele lui Jace, când mi-a spus că este o ceremonie temporară, dar m-am gândit că poate nu va mai fi nevoie de alta.

  — Deja am avut una. Nu mai vreau, am spus, începând să merg grăbit către ușă. Știam că dacă avea să mă roage să facem una, nu aveam cum să-l refuz.

  — Jace m-a informat, nu a fost ceremonia propriu-zisă. În plus, eu nu am fost acolo.

    Mâna mea se afla deja pe clanță când am auzit zgomot în spatele meu. Nu am realizat că era deja în spatele meu, decât când a început să-și plimbe degetele pe lungimea brațului meu. M-am lăsat moale în brațele lui, iar el mi-a cuprins talia cu mâinile. Avea dreptate. Trebuia să o fac, cel puțin pentru el.

    Deci dacă asta însemna o altă ceremonie de primire a Lunei, asta aveam să facem.

  — Ok, am șoptit.

  — Te iubesc. Mama va avea grijă de toate. Mi-a sărutat gâtul, dar l-am împins și m-am întors cu fața spre el.

  — Mama ta? am întrebat încă șocată.

    Nici măcar nu o întrebase, cum știa că se va ocupa ea de toate pregătirile și decorațiunile atât de doritoare?

  — Mama adoră astfel de evenimente.

  — Dar nici măcar n-ai întrebat-o! Este urât să spui că o va face când nici măcar nu știe.

    Și-a ridicat o sprânceană chicotind. Mi-am încrucișat țâfnoasă mâinile la piept, negăsind nimic amuzant în toată povestea. Pe bune, nu prinsesem eu gluma?

    Mi-a prins mâna trăgându-mă spre lift. Drumul a fost complet liniștit, doar eu îi mai trăgeam câte o ocheadă pentru a înțelege ce plănuia. Ușile liftului s-au deschis iar Colton mi-a prins mâna și m-a tras după el până în bucătărie.

   Am trecut pe lângă câțiva membrii ai haitei care s-au oprit doar pentru a-și pleca puțin capul în semn de respect. Nu cred că mă voi putea obișnui.

  — Bună mamă. Noi am-

  — Totul este deja început, l-a întrerupt Kristi râzând, împingând o farfurie cu mâncare către noi.

    M-am uitat șocată la Colton. Cum a făcut Kristi asta? De unde a știut? El doar mi-a făcut cu ochiul, apoi a rânjit, ducându-și indexul în dreptul tâmplei.

    La naiba cu puterile lor!

••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

   Bună din noou. Am revenit cu un capitol cam scurt pentru că nu am prea avut timp să scriu. În curând va apărea și următorul, după care voi anunța sfârșitul cărții.

    Care este personajul vostru preferat și de ce?