Found by an Alpha✓

Capitolul 17

    Play media^ - Se potrivește super bine cu capitolul.

     I-am prins mâna lui Liam, trăgându-l înspre casă. Frustrarea și furia îmi acaparaseră fiecare por din corp.

    A flirtat cu ea! Ea era clar interesată de el în mod romantic, sau ca și partener pentru o noapte, iar el i-a făcut cu mâna.

  — E ok dacă am pierdut, Aves. E doar un joc, a spus Liam, încercând să se tragă din strânsoarea mea.

    Odată ce am intrat în casă și am scăpat de privirea lui, i-am eliberat mâna și am respirat furtunos.

  — Nu sunt supărată, micuțule. Ai jucat foarte bine. Sunt mândră de tine.

    Mi-a zâmbit apoi s-a așezat pe un scaun, la masă. Știam că avea să-i fie foame după ce avea să alerge atâta. Lupi stupizi cu abilitatea lor nenorocită de a alerga repede. Și echipa mea a pierdut deoarece eram furioasă pentru faptul că el continua să se uite la ea.

    Am luat câteva ingrediente pentru a-i face lui Liam un sandwich. Cât timp mâinile mele îi preparau mâncarea, mintea mea se gândea într-una la Colton.

    Imagini cu ei doi nu încetau să-mi bântuie gândurile, și oricât de mult aș fi încercat să-mi opresc creierul să se mai gândească, nu puteam.

    Ceea ce mă îngrijora era faptul că eu niciodată nu am fost tipul de fată geloasă. La naiba, îl cunoaștem de cât timp? De o săptămână?! Ce-mi păsa mie dacă el era cu o altă mimoză?

    Inima mi s-a strâns în piept la gândul acela.

    Oricât de mult aș fi încercat să mă lupt cu ceea ce simțeam, să nu recunosc, țineam la el.

    Chiar dacă era un prost.

  — Hei, kitten.

    Vorbeam de lup.

    L-am ignorat și am continuat să-i fac sandwich-ul lui Liam. Am încercat să nu zâmbesc când l-a gâdilat pe Liam, în drum spre frigider.

    Chiar dacă era ca naiba de drăguț.

    Nu, Avery. Nu.

  — Te deranjează dacă îmi faci și mie unul, frumoaso? Mâna lui mi-a prins talia, dar înainte de a putea face orice altceva, m-am retras brusc din îmbrățișarea lui, ducând-i mâncarea lui Liam.

  — Ok... Este totul în regulă? I-am mângâiat părul lui Liam, ignorând cuvintele lui Colton.

     Eram irațională? Probabil.

    Îmi păsa? Nu.

    Nu trebuia să se uite la tipa aceea. Făcându-i cu mâna de parcă ar fi analizat-o din cap până-n picioare, chiar în fața mea.

  — Liam, după ce termini de mâncat, trebuie să faci un duș. Puți, am râs, el strâmbându-se la mine.
 
    Colton și-a trântit sucul luat din frigider, pe masă. Am tresărit puțin, dar nu am făcut contact vizual cu el.

  — Avery, m-a atenționat Colton.

  — Hmm. Oh, îmi cer scuze, vorbeai cu mine? am întrebat inocent.

  — Cu cine altcineva aș fi putut vorbi?

   Și-a ațintit privirea asupra mea, încercând să rămână calm.

  — Am crezut că vorbești cu fata cu care flirtai în timpul jocului, i-am întors-o răspicat, privindu-l pentru câteva secunde.

    Ochii lui s-au mărit când și-a dat seama despre ce vorbeam, dar apoi un rânjet atotștiutor i-a curbat buzele. Și-a pus mâinile în piept, ceea ce a făcut ca mușchii să se încordeze.