Found by an Alpha✓

Capitolul 7

^Play media!

     Colton și-a ținut mâna pe spatele meu până la mașină.

  — Cum rămâne cu hainele noastre și restul lucrurilor? Nu o să ne trebuiască? Am încercat să-mi ascund nervozitatea din voce, dar am eșuat lamentabil.

  — Nu. Vom cumpăra altele noi.

  — Nu o să mă mai întorc aici, nu-i așa?

  — Nu. M-am oprit la auzul cuvintelor lui.

  — Atunci este ceva ce trebuie să iau. S-a uitat câteva secunde la mine, apoi a continuat să mă împingă din nou spre mașină.

  — Poate fi înlocuit. M-am uitat șocată la el.

    Nici măcar nu știa ce era și credea că poate fi înlocuit? Din nou, m-am oprit din mers și mi-am pus mâinile în sân, uitându-mă la el.

  — Nu, nu poate. Mă duc să îl iau. Nici măcar nu am apucat să mă întorc, degetele sale mi-au prins încheietura mâinii, țintuindu-mă pe loc.

  — Jace! Șoferul de la prima mea răpire a apărut de nicăieri în fața noastră.

    Deci acela era numele lui. Mă gândisem la ceva mai... sinistru? Adică, m-au răpit.

  — Da, Alp-Colton? Ochii lui căprui nu făceau contact cu cei ai lui Colton.

    De fapt, părea că aproape își înclină capul în fața lui.

  — Ei bine, ai de gând să-i spui ce este atât de important? Am zâmbit intern când am auzit nervozitatea din vocea lui Colton.

  — Dacă nu te superi, Jace, în garderoba din camera mea este un cufăr. Te rog, adu-l cu noi. De asemenea, în camera din capătul holului, ar trebui să fie un ursuleț. Adu-l și pe acela, am zâmbit dulce.

    Jace s-a uitat de la mine la Colton înainte de a-și înclina capul și a merge înapoi în apartament. Aia a fost ciudat.

    Mă bucuram că mă lăsa să aduc cufărul cu mine. L-am umplut cu pozele părinților mei, unele cu Liam și câteva lucruri de când am fost eu bebeluș. Plus unele lucruri care am considerat că trebuie păstrate de la părinții mei.

    Colton a deschis ușa din spate a SUV-ului, făcându-mi semn să intru.

    Am vrut să mai fiu puțin încăpățânată, dar când l-am văzut pe Liam întins pe banchetă, am sărit la propriu în mașină.

    L-am așezat în poala mea, în timp ce Colton s-a urcat lângă mine.

    Colton a încercat să mă tragă lângă el, dar eu l-am pus repede pe Liam între noi, cu capul pe picioarele mele.

    Nu m-am uitat în sus ca să-i văd privirea, dar i-o simțea. Mă privea intens. În schimb, mă uitam în jos la Liam.

    Arăta atât de senin și liniștit, chiar dacă era practic drogat. Mi-am trecut degetele prin părul lui.

    A fost o greșeală să îl iau cu mine? Știam că Lindsey ar fi avut grijă de el, dar nu puteam să îi fac asta.

    Chiar și așa, ar fi fost în siguranță cu ea. Am fost atât de proastă, la ce naiba mă gândeam? Practic, am fost din nou răpită, iar eu l-am adus și pe el cu mine?

    Întotdeauna am spus că îl voi proteja cu prețul vieții mele. Dar datorită egoismului meu, era și el băgat în toată povestea asta.

  — Nu plânge, kitten. Va fi bine. Îți promit.