Found by an Alpha✓

Capitolul 19

    Play media^

      Am țipat când mi-am simțit trupul încătușat într-o strânsoare puternică, odată ce am pășit afară din lift.

  — Ben te-a putut mirosii încă de când erai în lift. Sunt atât de bucuroasă! a exclamat Lana, strângându-mă și mai tare.

    Obrajii mi s-au încălzit când gândul mi-a zburat la dimineața cu Colton, dar mi-am revenit repede.

  — Cum adică miros? Am făcut duș în dimineața asta. Lana se holba la mine de parcă mi-ar fi crescut încă un cap.

    Mi-a apucat gulerul tricoului și l-a tras într-o parte, lăsând la vedere mușcătura de pe gât.

  — Te-a marcat, a spus ea, de parcă ar fi fost cel mai evident lucru de pe pământ.

    Era rândul meu să mă uit la ea, de parcă i-ar fi crescut încă un cap. Înainte de a o întreba ce voia să spună prin asta, a scos un țipăt scurt.

  — A făcut-o fără să îți ceară consimțământul.

  — Lana, nu știu despre ce tot vorbești.

    M-a îmbrățișat, apoi m-a tras până în living.

    Mi-a făcut semn să mă așez pe canapea, și le-a aruncat o privire amenințătoare celor din cameră care mă priveau cu ochii ieșiți din orbite. Ce îi apucase?

  — Avery. Colton te-a mușcat, nu-i așa? am aprobat ușor, încercând să îmi dau seama unde vrea să ajungă.

    Dar apoi, realitatea m-a lovit. Trebuia să fie o chestie de-a lupilor, nu? Am crezut că a fost un accident sau un fel de glumă, dar părea că însemna mai mult decât m-aș fi putut gândi. Gura mi s-a deschis ușor, așteptând ca Lana să continue cu explicația.

  — Acum miroși puțin a Colton din cauza mușcăturii, asta pentru ca toți vârcolacii să știe că ești a lui și numai a lui. Cuvintele ei și-au făcut loc ușor ușor în mintea mea șocată, și am sărit în picioare când am înțeles cu adevărat ceea ce voia să zică.

  — Și-a marcat teritoriul! De parcă aș fi o bucată de proprietate!

    Inima mea a început să bată furtunos doar gândindu-mă la aceasta.

    Nu eram proprietatea nimănui!

  — Avery, calmează-te! Toți vârcolacii masculi fac asta. Uite! Lana și-a descoperit repede umărul, lăsând la vedere o mușcătură cicatrizată.

    Nu mă ajuta cu nimic. Era adevărat, nu eram proprietatea nimănui, dar dacă m-ar fi întrebat despre chestia cu mușcătura, poate aș fi spus da. Dar în schimb, el a făcut cum a crezut de cuviință.

    A crezut de cuviință că e bine să mă răpească, așa că a făcut-o. De două ori. A crezut de cuviință că e bine să mă marcheze, a făcut-o. Nu aveam și eu dreptul la o opinie, sau eram doar ceva ce putea fi controlat?

  — Lana, știi unde este? Încercam să fiu cât mai calmă, dar maxilarul îmi era încleștat până la refuz.

  — Hai să mergem să mănânci ceva și să te calmezi înainte să te duci la el. Nu am vrea să faci ceva-

  — Unde este?! am urlat ca o descreierată. Am fost puțin luată prin surprindere când Lana și-a plecat ușor capul în fața mea.

  — Alpha, Beta și Ben sunt pe terenul de antrenament, a spus ea, ținându-și capul plecat, neîndrăznind să mă privească în ochi.