Found by an Alpha✓

Capitolul 10

   

   Îmi simțeam sprâncenele adunate în timp ce toate simțurile începeau să revină ușor, ușor. Am lăsat să iasă un geamăt atunci când am simțit durerea îngrozitoare de cap. Aveam nevoie de un Advocalmin.

    Toate imaginile m-au inundat deodată. Colton stătea gol în locul în care era lupul. Dar era imposibil, totul trebuia să fie un vis.

    Unde era Liam? Panica a pus stăpânire pe mine, făcându-mă să mă ridic repede din pat, ignorând amețeala care m-a cuprins. Camera era scăldată în întuneric dar am putut să o recunosc ca fiind aceeași cameră de până acum.

    Dar eram singură.

    Corpul meu era slăbit. Cât timp am fost leșinată?

    Mi-am îndreptat picioarele moi spre ușă, zâmbind când am găsit-o descuiată. Mi-am scos capul pe ușă, dar holul era gol.

  — Liam? am țipat în șoaptă, ignorând faptul că mă durea gâtul și aveam vocea spartă.

    Niciun răspuns. M-am îndreptat spre lift și m-am decis să încep căutarea de la parter până sus. Trebuia să fie pe aici pe undeva. Dacă s-ar fi întâmplat ceva cu el, nu m-aș fi iertat niciodată.

    Și aș fi încercat să-l omor pe Colton.

    Am auzit multe voci de la parter, înainte ca ușile liftului să se deschidă.

    Am urmat sunetul într-o cameră uriașă, la dreapta. Un televizor gigantic acoperea aproape tot peretele, rulând un meci de fotbal.
   
    O ușă s-a închis undeva în dreapta, dar am ignorat-o când am văzut un cap micuț pe canapea, aplaudând un penalty.

  — Liam, am respirat ușurată.

    Deodată, toate capetele s-au întors spre mine, dar singurul de care îmi păsa era micuțul care alearga spre mine.

  — Aves! Liam aproape s-a împiedicat de propriile picioare în fuga lui.

  — Ai grijă, Liam, a dormit pentru mult timp. Trebuie să fii mai atent. Colton a apărut de nicăieri prinzându-l pe Liam din zbor.

    Dar ochii lui erau fixați pe ai mei. Am încercat să mă uit în altă parte, dar erau atât de multe emoții în ochii lui, încât m-am blocat cu totul.

  — Scuze, a zis Liam după ce Colton l-a pus jos.

    Mâinile lui micuțe s-au strâns în jurul piciorului meu, strângându-l tare.

  — A fost la fel de îngrijorat ca mine. Cum te simți, kitten?

  — Bine, am spus eu, dar nu eram sigură dacă era adevărat.

  — Ar fi mai bine dacă te-ar verifica doctorul nostru. Ai fost leșinată câteva ore bune.

    Am vrut să protestez, dar am aprobat fără chef de altă ceartă. Eram pe punctul de ai spune lui Liam să mă aștepte aici, dar Colton mi-a luat-o înainte.

  — Hei micuțule, e timpul să mergi în pat.

  — Dar ai spus că putem merge la cumpărături, a strâmbat Liam din nas.

  — Îți promit că vom merge mâine. Și vom lua inclusiv obiecte de decor pentru camera ta.

    Colton l-a ridicat de jos și l-a pasat lui Jace care i-a ciufulit părul într-un mod jucăuș.

    Probabil arătam ca un pește cu gura deschisă. De fiecare dată când voiam să intervin, Colton mi-o lua înainte. Și mai mult, Liam părea că nu are nici o problemă cu asta.