Aud un sunet..oare ce este? Hmm..imi suna cunoscut,dintr-o data deschid ochii si sunetul dispare. Era.. o randunica.
Ridicandu-ma usor din pat si desmeticindu-ma imi aduc aminte ca nu traiesc in lumea mea,greu dar da lumea in care traiesc este bantuita de ura , rautate si dezgust.
Lumea in care eu traiesc nu a fost mereu asa. Acum 10 ani era o lume minunata , frumusetea naturi era observata usor si randunicile cantau voioase.
In lumea oribila in care traiesc,nimeni nu este cea ce pare a fii.
Imi intrerup sirul gandurilor si ma grabesc sa ma imbrac. Pe pat aveam pregatite de aseara tricoul meu cu Nirvana si blugi mei negri,poate sunt emo dar nu deasta ma imbrac neaparat in negru,pur si simplu nu-mi plac culorile vesele si nici nu se potrivesc culorile vii cu decorul acestei lumi.
Dupa ce termin cu aranjatul ma grabesc spre bucatarie unde halesc niste margarina cu gem.
La intrarea in casa se afla o oglinda mare si in fuga ma opresc putin in fata ei si imi pieptan parul.
Pielea mea desi este inchisa la culoare ,este totusi plaida ,ochii mei caprui adanci care pe multi ii speria,pe mine ma faceau fericita.
Parul meu de-un saten inchis ,tuns pana la umeri in stil emo de o desime uimitoare ma inveseleste si ma face mandra mereu.
Ceasul meu ticaia a doua oara , de data aceasta indicand ora 6:30,era timpul sa incep un nou capitol in viata mea,viata la liceu.
