Acesta a schițat un mic zâmbet și mi-a ciufulit parul, întorcându-se la dulap.
-știam. Dar acum va te aud spunând-o îmi dau seama ce voce dulce ai. rânjește usor și își da tricoul jos, luându-și o cămașă, și niște blugi.
-asa au de gând sa mergi la inmormantarea prietenului tău? Ma strâmb la el
-și totuși cu ce altceva mai elegant crezi ca ma pot îmbrăca?
Dau din umeri neștiutor apoi ma întind cu perna la piept.
-o sa îmi lipsești. Spun tragandu-mi perna pe față.
Simt o respirație calda pe umăr apoi perna îmi este trasă din brațe.
-hei!
-cât de mult?
-ce?
-cât de mult o sa îți lipsesc?
-foarte mult! Spun eu exact ca un copil care nu urma sa își mai vadă părinții pentru ceva vreme.
-atunci arată-mi! Acesta ma săruta apăsat, mâinile mele fiind imobilizate.
II răspund la sărut, acesta strângând strânsoarea mâinilor
-a-au... Mana mea..
Scot rapid cuvintele, respirand sacadat
-ce? Ah! Scuze, nu mi-am dat seama. Spune acesta rânjind..
-minți!
-ce? De ce as face-o? Spune continuând sa ranjeasca apoi îmi face cu ochiul.
-am plecat! Ma întorc in câteva ore. Am vorbit cu sora ta, o sa vina pe aici cu ceva mâncare, o sa fi bine.
Acestea fiind spuse am rămas singur.. Perfect.. Nici nu îmi amintesc cum arata sora mea.. Am văzut-o când ieșit din spital și deja am uitat arata.. Ceva nu este in regula cu mintea mea..
CITEȘTI
vecinul de vis-a-vis ~yaoi~
Romansa- Derek, incantat. -A-Alex.. tipul acela necunoscut isi lasa capul in jos. Ochii sai pareau un loc in care m-as putea pierde, iar zambetul ala.. Brusc doua maini ma apuca si ma imping in perete. -Alex, ce zici sa ne mai vedem? Sunetul liftului r...
