ANEMONA ( vol 3 )

Începutul și sfârșitul visului

În urmă cu 4 ani....

- Haide la masă, am făcut plăcintă cu carne, o aud pe mama țipând din sufragerie.
Îmi scot căștile din urechi și le las aruncate pe pat, ziua era una superbă încă de dimineață, soarele era generos , aerul cald iar starea mea interioară greu de descris în cuvinte.
- Stai jos , imediat îți umplu farfuria, îmi face mama semn spre scaun.
Tata ca deobicei mult prea ocupat cu ziarul său, să îmi răspundă la salut așa că nici măcar nu o mai făceam.
- Mami nu este nevoie, nu voi mânca decât o portocală, o iau din coșul de fructe și mă așez pe scaun încercând să o cojesc.
- Să nu-mi spui că ești din nou la dietă, mă privește mama destul de serios.
Tata își abandonează ziarul și mă privește pe sub ochelari.
- Da, de fapt trebuie să mai dau jos 2 kilograme.
- Fiica mea tu ești frumoasă, perfectă așa cum ești, de ce trebuie să te înfometezi?
- Săptămână trecută când am făcut ședință foto , fotograful a văzut acest lucru și ...
- Iar începi cu prostiile? mă întreabă tata ridicând vocea.
- Tata dar atât tu cât și mama știți foarte bine care sunt visurile mele și ....
- Te rog frumos să-ți revii , să te trezești și să mă lași pe mine cu visurile tale.
- Dar tata peste două zile ar trebui sa plec la Chicago, pentru o audiție și ...
- Chicago? se ridică de la masă trântind scaunul.
- Dar...
- Încearcă să-ți revii, am vorbit la firma și vor să te angajeze ca intern chiar dacă nu ai terminat încă facultatea, ei ...
- Nu mă interesează, ne vreau să lucrez într-o firmă înconjurată de hârtii și cifre, vreau să ajung un fotomodel de succes, facultatea aia nenorocită o fac pentru voi, nu pentru mine .
- Dar copila mea, ai ieșit șefă de promoție în fiecare an și... intervine și mama.
- Tot pentru voi este și asta, pentru pozele perfecte pe care vreți să le atârnați pe pereți, pentru notele maxime cu care vreți să vă lăudați în fața falșilor prieteni , totul pentru voi, dar gata vreau să-mi urmez visul.
- Uite copila mea, încearcă tata să se apropie de mine dar fac doi pași în spate, nu este nimic rău să visezi, sau na dacă vrei să o faci du-te în camera ta și eliberează-le...
- Tu te auzi tată? Vrei să împlinesc doar visele tale? Dar pe ale mele ? Cine le va împlini? Eu nu pot avea propriul meu vis împlinit? Oricum m-am decis plec la Chicago.
- În acest caz nu mai avem nimic de discutat scumpă domnișoară, tata adoptă o atitudine dură.
- Fa ceea ce tu crezi, dar să nu aștepți nimic din partea noastră, se îndreaptă spre mama care plângea și îi pune mâna posesiv pe umăr.
- Am nevoie de o încurajare din partea voastră și ...
- Niciodată, ți-ai pierdut mințile , de fapt este vina noastră pentru libertatea pe care ți-am oferit-o, tu crezi că dacă ai câștigat acel mic concurs de frumusețe, totul este la fel de simplu?

Visul meu era să ajung un model, eram pasionată de tot ce înseamnă defilări, ședințe foto, prezentări, îmi plăcea să fiu în centrul atenției.
Așa că am decis să risc și am plecat spre Chicago și să las totul în urmă.
Patronul agenției de modeling mi-a dat speranțe mi-a spus că încă de când m-a văzut la acel concurs a știut că voi deveni o stea.
Cu un portofoliu plin de poze în rucsac am plecat spre Chicago. Niciodată nu am crezut că voi ajunge aici, în fața aeroportului mă aștepta agentul de modeling, după ce verificarea portofoliului s-a arătat dezamăgit ....chiar dacă eu eram foarte mândră de el.
- Ce mărimi ai ?
- Eu mă apropii de ...
- Nu eu vreau să știu ci clienții, îmi răspunde în grabă înainte să-și scoată telefonul din geantă care suna de zor.
- Chiar acum voiam să te sun ....sunt la întâlnirea respectivă...să o trimis mâine la audiție? mă înțeles .
- Uite scumpo cum stă treaba , se pare că ești o norocoasă, mâine dimineață la 9 trebuie sa te prezinți la studio pentru audiție.
- Deja?
- Sigur ...dacă totul iese bine 20% din profit este al tău, restul ne revine nouă.
- Vă mulțumesc din suflet!
- Lasă asta pentru mai târziu cum spuneai că te cheamă?
- Anemona Cruz.
- Hmmm, cam lung numele ăsta de Anemona, cred că va suferi o prescurtare, dar vedem în timp despre ce este vorba.
A doua zi cu ajutorul unui taxiul ajung în fața studioului, nu era situat într-o zonă bună, oamenii care mișunau în jurul lui mi se părea destul de dubioși , chiar și așa nimic nu conta nimic în afara visurilor mele de a ajunge un model de succes.
Intru în clădirea mică și multitudinea de fotografii cu modele lipite pe pereții holului mi se părea de-a dreptul sufocantă.
Mă așez pe scaun și îmi trec cu mâna emoționată prin păr, alături de mine se mai aflau încă 4 fete, foarte frumoase ... de fapt erau superbe și privite mai atent destul de dezbrăcate în comparație cu mine.
- Bună, ești aici pentru casting ? mă întreabă emoționată tipa de lângă mine .
- Da la fel ca tine, încerc să-i răspund fără să mă bâlbâi.
- Nu înțeleg de ce sunteți atât de emoționate, este vorba doar de o audiție, intervine în vorbă o tipă care stătea așezată pe scaunul din fața mea și aveam bănuiala că are experiență în domeniu.
- Să înțeleg că nu este prima dată pentru tine? o întreb încercând să leg o conversație.
- Prima dată? Ha!!! Nu mă recunoști ? Am jucat în 2 reclame până acum una pentru detergent de vase și una pentru brânză topită.
- Îmi pare rău dar eu sunt din Spania și ....
-  Da? mă privește uimită, și eu sunt tot spanioloaică sora mea, Miriam Lopes, întinde mâna cu căldură de această dată, și să înțeleg că ești nouă tu .
- Da. De unde ți-ai dat seama?
- Doar novicii se plimbă cu portofoliul după ei , noi ăștia care suntem mai vechi trimitem prin email pozele .
- E bine de știut, mulțumesc.
Aud o ușă cum se deschide și iese un bărbat între două vârste îmbrăcat lejer într-o pereche de blugi 1/3 și un tricou albastru care îmi strigă hotărât numele.
- Anemona Cruz , cine este ?
- Eu , mă ridic imediat.
Îl urmez și întru într-o cameră destul de întunecată, observ câteva aparate foto așezate pe stative îndreptate spre un panou verde și câteva umbrele agățate pentru lumina.
- Imediat vine fotograful, te poți schimba după paravan, îmi face semn tipul de mai devreme în mintea mea crezând că este asistentul fotografului.
- Eu ...de fapt nu este nevoie să mă schimb , voi face audiția îmbrăcată așa, îmi împreunez mâinile la spate .
Acesta mă privește , ridicând mirat din sprincene și strâmbă din nas ridicând apoi din umeri .
- Cum crezi, poți să iei loc pe scaun , imediat va veni Stephan.
- Mulțumesc.
Mă așez pe scaun nu înainte să-mi șterg palmele transpirate cu șervețelul din buzunar .
Câțiva pași leneși mă îndeamnă să-mi mijesc ochii și să identific persoana care se apropia de mine .
Bărbatul blond , cu ochii căprui mă privea mult prea intens, își plimbă privirea pe trupul mele și își scărpina barba ușor crescută.
- Deci tu ești.... Anemona, îmi pronunță numele după ce verifică formularul pe care l-am completat ieri.
- Da, încântată...tu trebuie să fii Stephan, întind mâna spre el îndrăzneală.
- Chiar eu sunt dulceață, îmi cuprinde mâna și mi-o sărută galant.
- Să vă arăt portofoliu, îmi trag mâna rușinoasă și mă ridic de pe scaun dar asta mă oprește.
- Nu este nevoie, ce rost mai au acele hârtii când am în față originalul, îmi ridică mâna și mă îndeamnă să fac o piruetă.
- Ești perfectă dulceață, și vorbești destul de bine engleza....
- Mulțumesc ...
- Am o presimțire că vom da lovitura, își încolăcește o mână pe talia mea și mă lipește de el.
Această apropiere nu trebuia să mă emoționeze, foștii mei prieteni obișnuiau să mă îmbrățișeze , să îmi mângâie fața, să îmi sărute buzele, dar bărbatul din fata mea, emana autoritate, putere, posesivitate și aceste lucruri erau noi pentru mine, poate din această cauză nu am știut cum să reacționez.
- Te-ai rușinat? îmi ridică ușor bărbia.
- Eu ...nu....
- Ești roșie că focul, te las puțin să-ți revii și apoi începem treaba bine? mă sărută pe vârful nasului și mă eliberează.
Îmi acopăr obrajii fierbinți cu palmele mele reci și închid ochii, chipurile părinților mei îmi apar, mama plângând în prag și tata încercând să închidă cât mai repede ușa în urma mea.
Îmi șterg lacrima care rătăcește pe obraz și deschid ochii încrezătoare în mine, gata să iau viața în piept și să demonstrez că sunt cea mai bună.
- Gata dulceață?
- Da, cred că sunt gata, mă așez pe scaun cât mai confortabila, adoptând o atitudine cat mai profi.
- Dulceață ține mine un lucru, atitudinea aleargă înaintea vedetismului, vine spre mine și îmi așează mâinile, una pe picior cu palma desfăcură fi una rezemată de speteaza scaunului.
Două ore, atât a ținut ședința foto, am pozat inclusiv în costum de baie, am descoperit că recuzita studioului era extrem de bogată, într-un târziu își făcuse apariția și o tipă care se ocupa cu make-upul.
- Și unde locuiești? mă întreabă Stephan în timp ce eram în spate paravanului și mă schimbam.
- Momentan într-un motel, nu este grozav, atât îmi pot permite.
- Dar nu mai este nevoie să te întorci acolo, vei locui în casă cu restul modelelor.
- Chiar așa? îmi măresc ochii fericită.
- Da, rugămintea mea este să rămâi pe hol și să le aștepți pe celelalte fete , după ce termin și cu ele va veni o mașină să va ducă.
- Și ele sunt acceptate?
- Aham, și ele sunt acceptate , se apropie din nou de mine și mă lipește din nou de el, doar că tu ești preferata mea, îmi șoptește la ureche după ce îmi sărută obrazul.
Îi zâmbesc cât pot de sincer și mă agata de umerii lui atunci când simt că picioarele mă părăsesc.
- Să înțeleg că nici eu nu-ți sunt indiferent?
- Eu...a ...nu sunt învățată cu ...a...
- Nici nu trebuie, noi te vom învăța tot ce trebuie să ști.
- Și eu promit să încât totul repede și să nu vă creez probleme.
Un râs înfundat îi răsună din gât , îmi privește cu atenție din nou chipul vesel și îmi șoptește din nou la ureche, nu știam de ce făcea asta doar eram singuri în cameră.
- Pot să te sărut?
Nu știu de ce mi-a mai adresat întrebarea pentru că buzele lui deja pusese stăpânire pe ale mele.
Sărutul nu era deloc plăcut, tandrețea și blândețea erau plecate în vacanță, posesivitatea cu care mă sărută îmi lua dreptul de a mă retrage, îmi mușcă buzele în mod repetat iar gustul sângelui îl excită tot mai mult.
- Ești atât de pură dulceață... m-ai făcut să uit de mine, se îndepărtează ușor dar cu mândrie.
- Stephan îmi pare rău dar eu nu am venit aici să...
- Știu, și îmi pare rău, pentru ce s-a întâmpla mai devreme, m-am lăsat dus de val , de fapt nu eu ar trebui să îmi cer scuze ci tu pentru că m-ai vrăjit, face semn cu degetul spre mine.
- Eu ...voi aștepta afară, mă reped spre ușă și ies.
Mă așez pe scaun ușor speriată și îmi ating buzele umflate și puțin însângerate, mă retrag în carapacea mea plină de tăcere și gânduri și le privesc pe fete cum intră și ies din camera obscură.
Le privesc atent buzele atunci când deschid ușa, însă nici una nu are urme de mușcături, sau semne care indică că au fost sărutate.
Deși era greu de crezut că am reușit să atrag atenția unui bărbat superb atât de repede, se pare că acesta era mult mai interesat de mine decât credeam.
Când și a 4-a fată a realizat ședință foto, Stephan a ieșit pe hol ținând în mână geaca lui de piele și îmi face semn cu degetul să-l urmez.
- S-a întâmpla ceva? îl întreb mirată când ieșim din clădire și ne oprim pe treptele de ciment.
- Te duc eu la casa modelelor, îmi face semn spre mașină lui luxoasă parcată în apropierea noastră.
- Nu vreau să te deranjez, eu pot să mă duc împreună cu fetele, fac semn spre tipele care tocmai ieșeau din clădire și se îndreptau spre microbuzul alb.
- Bine , cum dorești, ne mai vedem , îmi face cu mâna și urcă în mașină lui neagra.
- Se pare că cineva tocmai și-a făcut un iubit, se agață de mine Miriam.
- Nu vorbi prostii, nici măcar nu-l cunosc, încerc să îi șterg toate gândurile necurate.
- Eu nu am spus că-l cunoști, dar l-ai cunoscut , buzele tale au vorbit în locul tău, hai să mergem, abia aștept să fac o baie și să mănânc ceva.
La fel de emoționate ca și mine erau și celelalte fete, am rămas cu gurile căscate atunci când am ajuns în fața casei.
O casa în stil italian, cu multă marmură albă, o fântână arteziană în fata ei, grădina din jurul ei o făcea să pară desprinsă dintr-o poveste.
Trasă de mână de către Miriam intrăm în casă și găsim aceași opulență, suntem întâmpinate de 20 de fete, îmbrăcate sumar, machiate, coafate, zâmbitoare și foarte bine dispuse.
- Fetelor nu stați așa , haideți să le urăm bun venit acestor minunății, apare de nicăieri o femeie în vârsta.
- Eu sunt Megan și mă voi ocupa de voi, se plimbă în fața noastră de parcă ar fi un comandant și noi soldații.
- Tu trebuie să fii Anemona, se apropie de mine și îmi mângâie obrazul, ești atât de frumoasă, nu-mi spune ești virgină? mă întreabă direct.
- Eu  ..a ...nu înțeleg ce treabă are...
Începe să râdă lăsându-si capul pe spate și părăsește camera nu înainte de a da câteva indicații unei tinere.
- Haideți gagici veniți după mine, ne face semn o tânără mestecând o gumă.
Urc scările alături de celelalte fete și încerc să mă lipesc cât mai mult de Miriam, pentru prima dată un sentiment ciudat îmi frământa stomacul.
Imediat ce deschide prima ușa tipa care mestecau guma cu poftă îmi barează întrarea.
- Tu nu aici, urmează-mă.
Le privesc pe cele trei fete intrate deja speriată și totuși aleg cu teama să o urmez.
Îmi deschide ușa din capătul holului și îmi face semn cu capul să intru.
Camera în care urma să stau era dubla față de cea în care stăteau cele 3, patul mare care trona în mijlocul camerei îmbrăcat în saten roșu se regasea în oglindă de pe tavan.
- Dar , de ce nu pot să stau cu celelalte fete? o întreb mascând teama.
- Pentru că tu ești prețioasă, prințeso, tu valorezi cât două palate, profită de tot.
Îmi trimite un pupic în aer înainte să iasă și să închidă ușa în urma sa cu cheia.
- Hei, de ce ai închis ușa, încep să mișc clanța și să bat cu pumnii.
Nimeni nu-mi răspunde, nu se aude nimic, atunci temerile mele se adeveresc, alerg spre fereastră dar găsesc gratiile sudate.
Când deschid dulaptul cad în genunchi, lenjerii intime din saten stăteau așezate pe umerașe, diverse costume alături de ele și multe jucării sexuale.
Visul meu de a ajunge model ...s-a transformat în... de fapt eu dintr-un posibil model am devenit o sclavă sexuală, vânduta zilnic.

Acesta este începutul sper că v-am captat atenția, vă pup dragelor, o noapte buna și vise plăcute să aveți.