ANEMONA ( vol 3 )

Adio, dar rămâi cu mine.

Anemona

Privesc ceasul de la mână pentru a mia oară după ce cobor grăbită din taxiul care tocmai oprise în fața clubului.
Era pentru prima oară când întârziam la repetiții și acest lucru știam nu era deloc agradat de Fino.
Intru pe ușa din spate și mă grăbesc spre cabină să mă pregătesc când îmi aud numele strigat de Feo, barmanul.
- Ane , în birou la șefu'.
- Mulțumesc Feo.
- Întotdeauna cu drag pentru tine.
Grozav , nu era de ajuns că am avut o zi infernală acum voi primi și o mustrare, meritată la urma urmei.
- M-ai chemat? intru fără să bat încercând să nu mai pierd timpul.
- Da, te rog să iei loc.
- Fino, îmi pare rău că am întârziat dar astăzi am fost cu Maria la pediatru și ...
- Ce a pățit Maria? mă întreabă îngrijorat.
- Of, dinții Fino, gingii inflamate, știi foarte bine .
- O da te rog să nu-mi mai aduci aminte , mi-a ajuns ne termina cu plânsul Flora și pe mine și pe maică sa, au fost mult mai dureroși decât colicii.
- Te rog să mă ierți,
că am întârziat, nu se va repeta.
- Stai fără grijă, nici nu se pune problema și mai ales dacă este vorba despre fina mea.
- Atunci ?
- Cineva vrea să te cumpere în seara asta.
- Te rog Fino , știi foarte bine că nu mai prestez dinainte de a-l cunoaște pe tatal Mariei.
- Știu , eu am spus că nu, dar tipul a insistat, de fapt nu pentru el ci pentru prietenul lui.
- Prietenul lui?
- Da sunt cei doi bărbați care vin în fiecare seară și stau pe canapeaua roșie, cea din fața scenei.
Era el, credeam că a renunțat și a înțeles să mă lase în pace dar se pare nu, mai rău nu are el curaj, acum are și avocat care să-i rezolve lucrurile murdare.
- Eu am spus clar că nu se poate însă el tot a insistat și ...
- Mulțumesc Fino, mă descurc.
Mă ridic în picioare nervoasă și ies din biroul lui trântind ușa, în cabina mea era liniște și pace Miriam probabil era deja pe scenă.
Mă schimb în hainele deja pregătite și îmi trag peste un halat din saten alb.
Deschid ușa cât să-l caut pe Gringo, șeful agenților de pază.
- Gringo , te rog să mergi în club și să-l aduci pe tipul care stă pe canapeaua roșie , vezi că este înalt și plin de el.
- Imediat Ane .
Îmi torn un pahar de apă pe care îl dau rapid pe gât, palmele îmi erau transpirate și abia așteptam să-l am în fața mea.
Intră neinvitat și mă privește nedumerit după ce îmi scanează cabina cu atenție.
Îmbrăcat cu gust și în haine scumpe ca deobicei, tricoul mulat cu guler îmi îmbogățea imaginația iar pantalonii lăsați ușor pe șolduri fără curea să înghit în sec, gândind la rece era un bărbat greu de refuzat, ce spun eu greu ....imposibil.
Este destul de bucuros de întâlnire și tocmai de aceea îi tai imediat cheful.
- Cât ai fi dispus să plătești pentru o noapte? îl întreab tremurând de nervi.
- Ce? mă întrebă nedumerit, păcat un prost actor.
- Cu cât mă poți plăti ca să petrec o noapte cu tine? mă fac mai înțeleasă.
- Nu am înțeles, spune în continuare nedumerit.
- De ce? Ce s-a întâmplat? Acum te-ai răzgândit? Nu asta ai vrut? Nu pentru asta veneai aici? Pentru asta te prefaci ? Ce s-a întâmplat, vorbește. De ce nu mai spui nimic acum ? încep să-i  reproșez.
- Cine ți-a spus că eu....
- Nu încerca să umbli cu cioara vopsită, încerci să o faci pe inocentul? Cine l-a trimis pe prietenul tău să vorbească cu șeful meu? Să stabiliească un preț ca eu să petrec o noapte cu tine? Ești un laș...ar fi trebuit să vii tu direct. Ar fi trebuit să-mi spui în față că vrei să te culci cu mine , dar ești un laș nu ai curaj... Nimeni nu este diferit, toți aveți intenția asta.
- Eu...
- Ce credeai că dacă dansez aici sunt o târfă? De fiecare dată când mi se aruncă bani, respectul meu este și el aruncat pe podea. În fiecare zi sunt violată de acei ochi înfometaților și murdari! Doar așa câștig eu bani. Pâinea pe care o mănânc este din banii mei munciți din greu. Ai înțeles?
mă abțin să nu plâng, iar el pare să se piardă în gânduri umilit.
Rămas practic fără cuvinte și prins pe picior greșit, își abandonează toată ironia și grandomania de care dădea dovada atunci când se afla în preajma mea.
- De ce ai vrea să ai ceva ce au avut și alți înaintea ta? îl întreb într-un final sătulă de tot.
- Nu mă interesează trecutul tău.
- Minți, am mai auzit cuvintele astea și culmea că am avut dreptate.
- De ce cataloghezi omul înainte să îl cunoști.
- Hai să fim serioși, tu nici măcar nu știi cum mă numesc..
- Ba da , numele tău este Ane.
- 1-0 pentru tine pentru că eu nu știu cine ești și nici nu-mi pasă.
Pleacă de lângă mine ieșind din cabina de machiaj, închide ușa în urma lui, bate și intră din nou.
Îl privesc încurcată neînțelegand ce face, își întinde mâna spre mine etalând cel mai larg zâmbet.
- Bună seara domnișoară, este o plăcere să mă prezint în fața dumneavoastră sunt Emiliano Sanchez.
Îl privesc din nou cu ochii mijiți apoi îi măresc .
- Fiul toreadorului Alejandro Sanchez?
- Chiar el, își retrage mâna stânjenit, știi nu este chiar o plăcere ca lumea să mă recunoască datorită tatălui meu, nu spun că nu sunt mândru de el, dar îmi doresc să fiu cunoscut ca Emiliano Sanchez nu ca fiul lui Alejandro Sanchez.
- Încă un motiv în plus, mă așez pe scaunul din spatele meu .
- Un motiv în plus să ce?
- Uite ce se întâmplă domnule Sanchez, după cum bine ați aflat de la Fino, eu nu întrețin relații intime cu clienți.
- Doar cu el? îl ia gura pe dinainte și se pare că ironia își face din nou simțită prezența.
- Nu, nici măcar cu el, îi răspund nervoasă.
- Hmmm....
- Ce trebuie să fac să mă lași în pace? Să nu mai vii seara de seara , să nu mă mai urmărești, să nu te mai vad ? Ce?
- Atât de mult te incomodez? se așează și el pe un alt scaun din fața mea picior peste picior.
- Dacă îți ofer ceea ce îți dorești,  mă lași naibii în pace?
- Nu știu despre de vorbești? îmi răspunde în timp ce  se preface că examinează atent o mască.
Mă ridic în picioare și mă îndreapt către ușa pe care o închid cu cheia și încep să mă dezbrac de halatul de saten care îmi ascundea trupul.
Ochii îi coboară pe sânii care se revărsau din sutienul cu paiete mult prea mic, spre abdomenul în care aveam un cercel și bikinii cu portjartiere.
Cu mișcări nervoase îmi desfac sutienul și îmi elibereaz sânii, dintr-o mișcare îmi desfac și părul lăsând cascada de caramel să-mi mângâie spatele drept și umerii micuți.
Privește fermecat perfecțiunea trupului meu fără a mișca un deget, însă întreaga lui dorință se stinge atunci când îl întreb.
- Doriți să începe cu un oral? scot dintr-un sertar mai multe cutii de prezervative, diverse culori, arome și mărimi.
- Vă rog frumos să alegeți dumneavoastră în funcție de preferințe, sunt ale colegilor mele și sunt sigură că nu se vor supăra.
Șocat se ridica în picioare și aruncă pe jos dintr-o mișcare toate acele cutii, probabil se simțea înjosit , luat peste picior și în râs de o dansatoare și acest lucru mă sperie, mă retrag  într-un colț și îl privesc tremurând.
Îmi ridică de jos halatul și mi-l întinde.
- Îmbrăca-te.
Nu știu cum să reacționez și la ce să mă aștept din partea lui, este un bărbat al cărui orgoliu este rănit și mai ales că vorbim despre Emiliano Sanchez.
Când vede că în continuare stau speriată și nu reacționez, îmi aruncă halatul la picioare și iese pe ușă după ce o descuie.