ANEMONA ( vol 3 )

Marea întâlnire

Anemona

- Felicităriiiiiiii!!!!!
- Mulțumesc, totul se datorează vouă dragilor, intru victorioasă cu trofeul  în mână.
- Prostii, este munca ta, ți-am spus că nu aveam nici o șansă în fața ta.
- Maria? Unde este? îmi caut fiica din priviri.
- În pătuțul său doarme, a mâncat tot și acum își face siesta, Doamne Anemona cat de minunat este să ai un copil, de fapt unul minunat așa ca al tău.
- Veți avea, trebuie doar sa vreți și Dumnezeu vă va  îndeplini dorința.
- Mi-am permis să-ți pregătesc rochia pentru mâine seară, îmi face semn spre umerașul agățat.
- Barbara nu prea aș vrea să merg, voi nu sunteți , nu cunosc pe nimeni...
- Dar ești campioana națională...
- Dar nu singură.
- Rony, începe să-și strige soțul.
- Da , ooooo ce onoare să avem campioana printre noi...trece lingușitor pe lângă mine.
- Mâine seară mergi cu Anemona la petrecere.
- Dar mâine seară aveam întâlnirea ...
- Nici vorba te duci cu ea.
- Și tu? Te duci singură?
- Nu dragule, rămân cu Maria.
- Așa mai merge...

Cu ajutorul Barbarei arăt ca un fotomodel, rochia de culoarea caramelului lunga , cu bretele groase căzute pe umeri și decolteu decent și câteva aplicații decente în zona taliei îi da o notă de eleganță, părul lăsat în valuri pe spate este completat cu un machiaj discret.
- Ești gata? Că Rony nu mai are răbdare, își băgă Barbara capul pe ușă.
- Gata, o sărut pe Maria și vin, hai du-te odată că ai sarutat-o destul, fugi și te distrează.
Împinsă de la spate ies însoțită de Rony, îmbrăcat la 4 ace și mândru de felul în care arată.
Atenția îmi este atrasă de telefonul care mă anunță că primisem un mesaj, îl deschid în grabă gândindu-ma la Maria.

"Emiliano va veni și el la petrecere."

Mesajul era trimis de Miriam, încerc să-mi reglez respirația și mă abțin să nu plâng.
- Ce s-a întâmplat? Ești bine?
- Va fi aici, el va veni în această seară aici ....
- Emiliano Sanchez?
- Da...
- Atunci hai să ne distrăm, îmi spune și coboară din mașină fără să-mi de-a dreptul la replică.
Il urmez și evit orice interacțiune cu reporterii, eram mult prea agitată să dau un interviu.
Suntem conduși la o masa liberă și îmi plimb ochii prin sala mare în căutarea lui, dar probabil nu era ajuns.
- Anemona mă duc să aduc ceva de băut, preferințe?
- Nu...poate fi orice.
Citesc și recitesc mesajul prietenei mele de mai multe ori în speranța că am citit greșit sau că destinatarul nu am fost eu.
Dar cum speranța moare ultima și steaua căzătoare se stinge în zori si liniștea mea se sfârșește atunci când îl văd intrând.
Mi-a împietrit și sufletul în fața lui, uitasem să respir, Miriam mi-a spus că va fi prezent, dar nu mă așteptam să-l văd însoțit.
Blonda care se pisicea la brațul lui era extrem de frumoasă, stilată și ... făceau o pereche perfectă.
Lumina unui candelabru se oglindește în piatra inelului cu piatră exagerat de mare așezat alături de verighetă.
Se căsătorise... l-am pierdut pentru totdeauna pentru că ...din cauza mea...
Mă privea la rândul lui fără să respire și fără să audă vorbele dulci pe care probabil soția i le șoptea la ureche.
Arăta mult mai bine decât mi-l aminteam, clipeam des cât să îmi risipesc lacrimile care îmi amenințau obrajii.
Incapabilă să îmi mut ochii de la el continui să-l privesc așa cum nu am făcut-o niciodată, regretăm că cea de la brațul lui nu sunt eu, regretăm că am fugit că am fost  o lasă.
Plin de aroganță și mândru pășește zâmbitor imun la durerea mea probabil mult prea vizibilă, spre mine, încă ținând-o  la braț pe ...soția sa.
- Bună seara, mă salută indiferent apoi își îndreaptă atenția ți-a spre soția sa, draga mea cred că ne putem așeză aici, este liber nu? mă întreabă fără să mă privească.
- Da, este liber, reușesc să îi răspund după ce înghit nodul format în gât.
Îi trage galant scaunul soției sale apoi se așează și el în fața mea.
Mă simt că la primul salt cu parașuta, sar dar nu știu ce mă așteaptă.
Încerc să le ignor prezența, și îmi plimb privirea prin restaurant, ținând mâinile în poală.
Atras într-o discuției mai mult în șoaptă, profit de neatenția lui și îl privesc din nou, îi zâmbea dulce în timp ce-i mângâia obrazul soției cu dragoste.
- Scuză-mă iubito , dar abia am reușit să mă retrag din conversația mult prea plictisitoare, apare de nicăieri Rony în spatele meu și își așează mâinile pe umerii mei.
Cu o privire care ar putea să ucidă Emiliano îl privește pe Rony și în ochii îi cad pe mâna lui stângă care încă se odihnește pe umărul meu, îi văzuse verigheta, îi văd mâna care o ținea pe masa că se strânge într-un pumn .
- Nici o problemă...
- Cât de nepoliticos pot fi, Rony Gomez, întinde mâna politicos spre Emiliano care nu pare prea încântat și totuși îi strânge mâna destul de dureros.
- Emiliano Sanchez iar ea este frumoasa mea soție Lorena.
- Încântat Lorena, îi sclipește ochii lui Rony atunci când îi sărută mâna finuta a femeii .
- Ce nesimțit și lipsit de maniere sunt, se ridică în picioare și se apleacă și Emiliano peste masă, își întinde palma spre mine așteptând să îi așez mâna.
- Emiliano, îmi zâmbește în coltul gurii.
- Anemona, îi răspund și îmi așez mâna dreaptă în palmă lui care imediat se închide se mi-o strânge puternic, o duce spre buzele lui dar nu mi-o sărută se preface distras de soția lui și mi-o eliberează.
Îmi îndrept întreaga atenție spre Rony care balea la soția lui Emiliano.
- Încearcă să te comporți ca un soț exemplar, nu-s Barbara, îl calc pe picior și îi vorbesc printre dinți.
- Scuze soția mea frumoasă.
- Deja este mai bine, cât trebuie să stăm aici?
- Cel puțin două ore cred, îmi răspunde zâmbind.
- Vă grăbiți? vine de nicăieri întrebarea lui Emiliano.
- Da, îi răspund scurt.
- Aveți copii?
- Da o fiică, îi răspunde Rony la întrebare, Maria.
- Maria...frumos nume.
- Da, este un copil minunat, voi?
- Nu noi încă nu.... preferăm să ne trăim viața de fapt, nu-i așa draga mea? își strânge și sărută soția cu căldură.
- Ai dreptate dragule, îi răspunde la rândul ei deși sunt sigură că nu a fost nici o clipă atentă la discuție ci la Rony.
- Emiliano îmi permiți să-ți invit soția la dans? se ridică în picioare Rony așezându-si sacoul.
- Da sigur , dacă soția ta nu are nimic împotriva.
- Sigur că nu, nu-i așa iubito? se apleacă Rony și îmi sărută obrazul.
- Nu pleca trădătorule, încerc să-mi șoptească la ureche.
- Îmi vei mulțumim mai târziu, îmi face din ochi și se îndepărtează de masa noastră, mândru spre ringul de dans alături de frumoasă femeie.
Încep să mă joc cu cercelul privind spre nicăieri.
- Știi ce-i curios? se hotărăște într-un final să vorbească
- Ce? mă prefac interesată.
-  Deși ești căsătorită nu porți verighetă, de ce oare?
- Nu o port pentru că nu pot lucra la bară cu ea...
- Aham, apropo felicitări pentru performanță...
- Mulțumesc.
- Nici tu nu o porți, fac semn spre mâna sa.
- Nu-mi place, fug femeile de mine când o văd...
- Inteligent răspuns, mormăi cât pentru mine.
- Ce ai spus?
- Nimic...chiar nimic.
Alte priviri aruncate pe furiș au făcut ca timpul petrecut alături de el la masă până când ceilalți doi s-au întors de pe ringul de dans să treacă fulgerător de repede.
- Rony putem pleca? îl intreb după ce se așează lângă mine.
- Deja? se preface uimit Emiliano.
- Rony? îl ignor pe Emiliano tot așteptând un răspuns din partea presupusului meu soț.
- Da...cum vrei ...
- Dar chiar insistăm să mai rămâneți, îi aud și vocea soției sale.
- Noi nu ...
- Având în vedere Rony că tu ai dansat cu soția mea, ca să fim chit nu puteți pleca până când nu dansez și eu cu a ta nu-i așa?
- Nu dansez, mulțumesc pentru  invitatie, dar în această seară nu dansez.
Cu un zâmbet pervers se ridică de pe scaunul lui și se îndreaptă spre mine ținând mâna întinsă, nu știu de ce mă miră insistența lui pe care o știut atât de bine.
Mă uit la Rony să mă salveze dar el făcea schimb de priviri cu soția lui, minunat , Anemona acum ești încolțită să vedem cum scoți cămașa.
- Domnule Sanchez nu vreau să par nepoliticoasă....
- Chiar sunteți, dacă nu acceptați să dansați și mă lăsați să vă aștept în picioare cu mâna întinsă.
" un dans Anemona, ce se poate întâmpla? 2 minute cât durează dansul și apoi gata, fiecare se întoarce la viață lui" încerc să mă încurajez în gând.
Mă ridic de pe scaun și trec pe lângă el fără să-l privesc îndreptându-ma spre ringul de dans cu el pe urmele mele.
Îmi așez o mână în palmă sa deja întinsă și una pe umărul lui, păstrez distanta și mă bucur că si el o face.

***
Noapte bună frumoaselor