ANEMONA ( vol 3 )

Vom lupta împreună!

Emiliano

Când mă dezmeticesc și îi observ lipsa fratelui meu atunci gândurile negre mă cuprind. Mă urc în mașină și gonesc pe străzi ca un nebun, când ajung in fata blocului în care locuiam de ceva timp și îi văd mașina , mă simt că un taur în fata unei cape roșii care îmi este fluturată în fața ochilor.
Nu știu când am urcat scările și am intrat în apartament, dar știu că am nimerit exact la timp.
Plânsul Mariei, trupul Anemonei tremurând în  fața vorbelor dulci spuse de fratele meu , îmi clocotește sângele în vene.

- Avem cumva reuniune de familie și nu știu eu? se întoarce Jorge spre mine.
- Te mai întreb odată ce dracu cauți aici?
- Emiliano te rog, nu aici, nu în fața Mariei... mă implora Anemona încercând să își liniștească fiica.
- Caramel te rog să mergi în dormitor,încerc să-i vorbesc cu calm.
- Nu înainte de a-mi vedea fiica, încearcă să le atingă nenorocitul dar mă reped și îl împing de lângă ele.
- Tu nu vei atinge nimic, ele sunt ale mele!!!
- Ooo dar ce onoare, acum văd că am de-a face cu un bărbat îndrăgostit și nu cu fratele meu prostănac pe care chiar eu l-am inițiat în arta amorului.
- Ieși afară!!!
- Nu înainte de a-mi cunoaște fiica și de a vorbi cu Anemona!
- Ți-ai pierdut acest drept atunci când m-ai abandonat în secția poliției și m-ai mințit că erai un bărbat liber, îi reproșează Anemona.
- Caramel, te rog să mergi să o duci pe Maria în dormitor.
Sub privirile noastre acesta iese din living și intră în dormitor închizând ușa in urma ei.
- Frate chiar nu vreau să ne certăm din cauza ei, încearcă o reconciliere Jorge.
- Ea îmi va deveni soție, iar eu voi deveni tatăl Mariei, fie că îți convine sau nu, acum pleacă de unde ai venit.
- Eu o iubesc frate, o iubesc cum nu am mai iubit niciodată, se trântește pe canapea și vreau să lupt pentru ea , vreau să-mi recunosc fiica .
- Doar peste cadavrul meu, tu nu ești un om liber...
- Dar pot deveni...
Încep să râd nervos încercând să mă controlez, nu voiam să repet episodul din restaurant nu aici în fața Anemonei, care tocmai ieșise ușor din dormitor.
- Jorge în momentul acesta te rog să pleci și să nu te mai întorci, eu și Maria nu facem parte din viața ta, niciodată nu am făcut, i se adresează cât poate de calm.
- Nu pot pisic , se ridică și vrea să se apropie de ea dar mă așez în fața lui.
- Mă mulțumesc să știu și că mă urăști .
-  Ieși afară, nu profita de situatie!
- Când m-ai iubit am fost în  inima ta, acum că mă urăști înseamnă că sunt în mintea ta, vorbește în continuare ignorând prezența mea.
- Voi pleca, acum, dar mă voi întoarce, iar tu te vei întoarce la mine pisic știi de ce? Pentru că vei veni după Maria.
Intuind ceea ce urma, anemona își așează mâine în jurul strângându-ma puternic, îl privim împreună cum iese din apartament triumfător.
Mă întorc cu fața spre ea atunci când își desface brațe din jurul meu și îi cuprind fața în mâini.
- Putem rezolva asta cât ai clipi.
- Ce vrei să spui?
- Acceptă să fii soția mea, dă-mi dreptul să fiu tatăl Mariei.
- Emiliano nu pot, nu acum când am aflat ...
- Împreună vom fi mai puternici, nu te lasă condusă de gândurile negre, te rog .
- Nu cred că fratele tău va abandona acesta luptă așa ușor, mi-e frică să nu-mi ia fiica Emiliano.
- Nu o va face îți jur pe viața mea.
- De ce ești atât de sigur?
- Pentru că părinții mei nu-i va permite, soția lui nu-i va permite, își iubește prea mult copiii.
- Copii?
- Da, un băiat de 4 ani și o fetiță de 3.
- 4 și 3? Emiliano îți jur că nu am știut că este însurat, că are copii, o soție, un cămin, îți jur, mă crezi nu-i așa?
- Bineînțeles, cred orice îmi vei spune.. .de fapt nu orice..
- Ce vrei să spui?
- Dacă îmi vei spune ca nu mă iubești și că nu vrei să devii soția mea, pe asta nu o voi crede.
- De ce trebuie să fii atât de bun? De ce nu te-am cunoscut înaintea lui?
- Pentru că Dumnezeu nu oferă nimic gratis, trebuie să luptăm cot la cot. Gândește-te la Maria, gândește-te la mine, nu vreau să-mi fie dor de tine Caramel.
Ne așezăm pe canapea fără să ne dăm drumul la mână.
- Crezi că vom reuși? mă întreabă fără speranță.
- Sunt convins, îi răspund sigur pe mine.
- Și cum vom proceda?
Mă ridic de lângă ea si mă așez în genunchi, scot din nou cutiuța pe care o deschid pentru a doua oară în această seară.
- Anemona Cruz vrei să fii soția mea?
- Vreau , bineînțeles că vreau dar nu o pot face acum nu vreau să se creadă că profit și ...
- Stai că nu am adresat bine întrebarea, rectific, Caramel vrei să îmbătrânim împreună?
- Poți să te gândești cât vrei, nu te gândi la genunchii mei care au început să-mi amorțească, pot pune o pernuță sub ei... totuși...
- Da, din toată inima da....
Mă ridic uitând de genunchii mei amorțit și o iau în brațe, o învârt până amețim, ne trântind pe canapeaua din spatele nostru și începem să ne sărutam înfometați.
- Nu-mi vine să cred că ai acceptat și că vei deveni soția mea.
- Să știi că nu pot deveni soția ta dacă nu-mi pui inelul pe deget.
- La naiba, am uitat de inel...
Mă ridic de pe ea și cu mișcări și sigure îi așez inelul pe deget.
- Este atât de minunat, eram sigură că îmi va veni ...
- Ce? L-ai văzut?
- Scuze...a căzut din buzunarul tau când ți-am ridicat sacoul...
- Băgăcioasă mică....
- Mă ierți?
- Pentru că tu ai știut că urmează să te cer în căsătorie în seara asta și te-ai făcut că plouă, da, dar pentru că în acest moment nu mă săruți nu te iert, mă prefac supărat.
- Atunci îmi pare rău, ridică din umeri, dacă nu mă poți ierta ...
- Dar eu vreau să te iert, așa că sărută-mă până când nu voi mai avea aer Caramel, fă dragoste cu mine așa cum nu am făcut niciodată.
Mi-a mângâiat pe rând obrajii, ochi, fruntea buzele și și-a așezat mâinile în jurul gâtului meu , mi-a sărutat buzele așa cum nu a mai făcut-o niciodată, respirația ei fierbinte mă înnebunea.
M-a aruncat pe canapea și cu mișcări încete a început să-mi descheie nasturii de la cămașă, ușor-ușor, a trecut la deschizătura pantalonilor până m-a văzut gol în fața ei.
Îmi mângâia pieptul cu degetele în timp ce își scotea rochia.
Am făcut dragoste ca doi nebuni până aproape spre dimineață când mi-a adormit la piept.
Am luat-o în brațe și am intrat în dormitor, Maria dormea liniștită în pătuțul ei, am așezat-o în pat acoperindu-i trupul gol cu covertura de pe pat și m-am așezat lângă ea adormind și eu la scurt timp.
Nu știu cât am dormit , probabil destul pentru că ea nu este lângă mine, iar locul ei este rece , semn că se trezise de mult, Maria nu era nici ea în pătuțul ei.
Ca un bărbat care a avut parte de cea mai magnifică noapte , mă întind leneș și satisfăcut, moment în care  dau cu mâna de o foaie pe care stătea cuminte inelul pe care ....
- Dumnezeule, Caramel, sar din pat și încep să urlu ca nebunul.
Apartamentul era gol, deschid rând pe rând ușile dulapului iar rafturile sunt goale.
- Nu-mi poți face una ca asta Caramel, nu poți!!! lovesc cu pumnul în ușă dulapului.
Privesc hârtia și totuși nu am curaj să o citesc, deschid și ușa băii in speranța că este acolo...
Dar nu era, mă trântesc în patul gol, plângând ca un copil și iau hârtia pe care încerc să o citesc.

" Iubirea mea Emiliano, vreau să mă ierți și știu că o vei face , pentru că mă iubești așa cum și eu o fac..."

- Și de ce dracu ai plecat dacă mă iubești, de ce?????

"... plec pentru că am nevoie de timp, știu că sunt egoistă și mă gândesc doar la mine, dar vreau ca acest război între mine și fratele tău să-l duc singură..."

- Ai promis că vom luptă împreună !!!!

"... nu-ți cer să mă uiți, nu-ți cer să nu mă mai iubești, îți cer doar să mă aștepți, pentru că mă voi întoarce, nu știu când, dar mă voi întoarce. Probabil acum când citești scrisoarea eu voi fi deja departe de tine.
Mi-e rușine de părinții tăi și vreau să le ceri iertare în locul meu, nu o întreba pe Miriam unde sunt, pentru că nici ea nu știe că eu sunt deja plecată, te voi iubi până când Dumnezeu va decide să părăsesc acest pământ, te iubesc!"

-Asta  este din nou o glumă proastă...mototolesc în pumn hârtia.
Îmi caut disperat telefonul și încerc să o sun, dar îl are închis .. nu-mi poate face una că asta.
- Nu vreau să mă faci să-mi fie dor, de tine, nu vreau să-mi fie dor de tine...unde ai plecat Caramel, unde??