ANEMONA ( vol 3 )

Inelul perfect

Emiliano

- Dumnezeule, ce rușine am uitat să vă servesc cu ceva, ce gazdă rea sunt, se ridică în picioare mama destul de jenantă.
- Mamă nu este nevoie.
- Chiar nu este nevoie Laura, mă aprobă Caramel.
- Anemona hai să pregătim o cafea, mai îmi povestești și despre micuță...
- Cu mare plăcere.
Ținându-se de braț ca două vechi prietene cele două importante femei din viața mea ne părăsesc pentru scurt timp.
- Fiule, nu cred că trebuie să-ți reamintesc că suntem cei mai buni prieteni nu? mă întreabă tata.
- Nu...
- Și vreau să îmi confirmi că nu am trecut degeaba prin viață, iar firele de păr al nu mi-au apărut degeaba.
- Păi nu te plângeai că ți le-a scos mama?
- Mama ta este una dintre cauze... vreau să fii sincer cu mine.
- Tata mi-e teamă de ce urmează să mă întrebi.
- Emiliano ce ascunde fata asta?
- Tată te rog, fata asta are un nume, Anemona.
- Mă scuzi îi uitasem numele, aștept să-mi răspunzi.
- Nimic ce să ascundă, tot ce a fost de spus , a spus.
- Dar nu totul.
- Tată, tu o cunoști? Ai mai văzut-o vreodată? îl întreb cu teamă.
- Nu fiule, nu o cunosc dar am văzut-o mai devreme evitând să vorbească.
- Nu știu despre ce vorbești, nu este dreptul meu să vorbesc despre viața ei.
- Emiliano, știi bine cât de mult te iubim....
- Și v-ați da și viața pentru mine și bla-bla-bla, da tată stiu, mă ridic nervos.
- Fiule , îmi pare rău ...
- Tată iartă-mă tu, dar este trecutul ei ...
- Nu am să te pot ajuta cu nimic dacă vreodată vei avea nevoie dacă nu știu adevărul.
- Tată, fabulezi , nu am nici un fel de problemă și nici nu voi avea, și-a încheiat toate socotelile în trecut și suntem gata să pornim pe drumul nostru.
- Fiule am trecut prin multe greutăți, încercări, apă și foc pentru a putea fi fericit cu mama ta și toate aceste lucruri puteau să fie evitate, dacă ascultam de cine trebuia, dacă priveam mai în detaliu lucrurile și oamenii din jurul meu.
- Am cunoscut-o într-un club de striptease, mă hotărăsc într-un final să-i povestesc.
- Lucra acolo sau era clientă.
- Era stripteuză.
- Aham... continuă.
- Îl ții minte de Fidelio?
- Tipul uscățiv care se ținea după sora ta...
- Acum nu mai este uscățiv ci unul care îți transmite fiori pe șira spinării doar cu o privire, el s-a apucat de afaceri.
- Îmi imaginez de care afaceri.
- Mda, și a mers la un proxenet cum se face în lumea acesta întunecată pentru a cumpăra câteva fete pentru club, acolo a descoperit-o pe Anemona mai mult moartă decât vie și pe prietena sa Miriam, le-a cumpărat , a ajutat-o să se recupereze și a rămas în club să danseze, doar atât, era singura dintre angajate care nu presta.
- Și când a găsit-o Fidelio era deja însărcinată?
- Nu , a rămas apoi...
- Deci el este tatăl copilului...
- Nu el este nașul Mariei, tatăl copilului este un fost client al clubului care i-a promis marea cu sarea și apoi a abandonat-o.
- Și a reușit să se rupă din acel mediu vicios?
- Da, doar că îi este rușine și teamă să nu fie respinsă.
- Fiule este o femeie minunată, și se vede că te iubește foarte mult, fosta mea soție a fost dansatoare și odată ce dai de gustul desfrâului cam greu ...
- Ea nu este așa ...
- Am încredere în tine fiule, și știu că vei lupta pentru ea, eu te sprijin .
- Tată te rog să nu-i spui mamei.
- De ce? Știi foarte bine că nu ar schimba cu nimic ....
- Te rog ...
- Bine ....
- Vreau să-i cer să fie soția mea, îi spun plin de emoție, mă gândesc de multe ori la acest lucru, dar era pentru prima oară când o spuneam cu voce tare.
- Și ce te împiedică?
- Nu știu, mă gândesc să nu-mi spună că este mult prea devreme și ...
- Fiule în dragoste nimic nu este prea devreme sau prea târziu.
Râsetele mamei însoțite de cele ale iubitei mele se aud tot mai aproape semn că urmau să ni se alăture.
Atât eu cât și tatăl meu , ne schimbam rapid dispoziția simulând o nouă conversație legată de hotel.
- Doamne sfinte fiule ești un norocos, mă lăuda mama întinzându-mi o ceașcă de cafea.
- Nu-i așa că este o femeie minunată, îmi așez mâna în jurul umerilor săi atunci când se așează lângă mine.
- Puțin spus minunată, Alejandro am mai câștigat o fiică, acum familia noastră chiar este completă, avem 3 băieți și 3 fete, la capitolul nepoți stăm mai prost dar sper să recuperați, începe mama să așeze lucrurile după bunul ei plac.
- Mamă, tată după cum bine știți săptămână viitoare avem o mică petrecere , hotelul nostru împlinește ...
- 35 de ani, rostește tata cu mândrie.
- Serios? întreabă uimită Caramel.
- Aham, a fost hotelul tatălui meu , preluat apoi de unchiul meu și acum de mine.
- Și bătrânul nostru hotel merită o petrecere pe măsură și mă gândeam că putem organiza ceva frumos chiar în restaurantul de la parter.
- O idee foarte bună, chiar sună bine, mă aprobă tata.
- Mă gândeam că putem să ne reunim întreaga familie, poate îl convingem și pe fratele meu să ni se alăture și să stăm la masă împreună că pe vremuri, sunt sigur că și sora mea va accepta cu bucurie invitația, și ca să facem o paranteză vreau să o cunoască pe iubirea vieții mele, îi iau mâna și îi sărut degetele cu aromă de cafea.
- Emiliano crezi că putem pleca? Doamna Agripina în curând își va încheia programul și...
- Bineînțeles.
- Nu-mi spuneți că plecați deja, protestează mama.
- Ne pare rău dar doamna care se ocupa de fiica mea atunci când eu lipsesc trebuie să meargă la un control medical și nu-mi permit sa intarzi.
- Te înțelegem scumpă mea, dar să știi că data viitoare când vei veni in vizită o vei face însoțită cu Maria, bine?
- Sunt sigură că va fi dragoste la prima vedere, atât din partea ei cât și din partea ta.
Cu îmbrățișați puternice și promisiuni că vom reveni curând în vizită am reușit să plecăm.
In mașină am.pastrat tăcerea, conștiința încărcată mă oprea să-i vorbesc, mă simțeam că un trădător și totuși ...nu cred că ceea ce am făcut este de neiertat, oricum se va afla mai devreme sau mai târziu.
- Emiliano, ești bine ? mă întreabă după ce opresc mașină în fața blocului.
- Da...sunt bine, pur și simplu mă gândeam.
- Și eu nu pot afla despre ce este vorba?
- Nu este nevoie să afli ceea ce ști deja.
Pentru a evita o nouă discuție o sărut apăsat, gustul de cafea făcea o combinație perfectă cu gustul ei de caramel.
- Hmmm, cafea cu caramel ce-a mai bună combinație....
- O să faci diabet de la atâta caramel, îmi spune în glumă.
- Dar tu vei fi acolo și îmi vei da primul ajutor.
- Hai sa ne grăbim să nu o facem pe doamna Agripina să întârzie.
- Du-te tu Caramel, am ceva de rezolva în oraș și vin și eu .
Cu ochii mijiți mă privește mulțumită de răspunsul meu.
- Și anume ce ai se rezolvat în oraș?
- Ești geloasă?
- Nu ...de fapt da, deși voia să coboare din mașină, mai rămâne câteva clipe, mi-e teamă că te voi pierde, că vei găsi o femeie care te merită, singură fără obligații....
- Caramel, cred că am fost destul de convingător când am avut ultima data această discuție, pentru mine nu că exista niciodată o alta femeie înafara de tine iar Maria este cireașa de pe tort, abia aștept să crească și să mă strige tată.
- Emiliano....
Îmi așez palme pe obrajii săi și îi mângâi ușor, o privesc profund în ochi, iar ea își bușcă în continuu buzele care continuau să mă incite.
- Te iubesc Caramel.
- Sttt, își așează mâna peste gura mea cu ochii în lacrimi, nu o spune...
- Ba da, te iubesc și știu că și tu mă iubești deși nu mi-ai spus-o niciodată, nu plânge Caramel, nu plânge...
- Te iubesc Emiliano, și eu te iubesc.
Aceste două cuvinte spuse printre lacrimi și mai mult șoptite, trezesc în inima mea împlinirea, dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă împlinirea aș arată cu degetul spre Caramelul meu.
O sărut cu delicatețe și cu repeziciune pe toată fața și pe gât, o strâng în brațe de parcă mi-ar smulge-o cineva din brațe.
- Cred că am întârziat, se dezlipește cu greu de bine și deschide portiera ieșind în grabă.
- Ne vedem mai târziu, scot capul pe geam și strig în urma ei.
O urmăresc cu privirea cum intră în scara blocului, poate pentru prima dată priveam blocul în care locuiam și eu și nu se părea obișnuit nu jalnic deși bucăți din tencuiala lipsea, îmi privesc chipul în oglindă retrovizoare și găsesc un bărbat fericit care tocmai auzise din gură celei pe care o iubește, ceea ce își dorea.
Pornesc motorul cu scopul de a-mi rezolva cât mai repede ceea ce aveam în minte și să mă întorc la fetele mele.
- Oooo nu-mi vine să cred cibe s-a gândit să-mi mai calce pragul, credeam că a și uitat de existența mea.
Bătrânul nostru bijutier, își abandonase lupa imediat ce a auzit clopoțelul care stătea atârnat deasupra ușii.
- Peste tine nu trece timpul bătrâne? mă așez pe un scaun lângă el.
- Ehehehe, o să mă prefac că te cred și la rândul meu să îți spun că sunt foarte mândru să văd bărbatul care ai devenit.
- Bătrâne că să îți menții starea de mândrie vreau sa te anunț că iubesc și sunt iubit.
- Și ai venit după inel, mă întreabă ridicându-si o sprinceană.
- Chiar după el, ce ai pentru mine?
- Vei vedea imediat.
Se ridică cu greu ținându-se cu mâna de spate și deschide seiful ascuns în perete.
Se întoarce ținând în mână o cutie neagra de catifea pe care mi-o așează în față facandu-mi semn să o deschid.
Bătrânul era bijutierul familiei de când mă știu , a făcut mereu bijuteri unice și personalizare care știu că vor rămâne moștenire pentru multe generații, când am deschis cutia îmi venea să plâng, un inel din aur alb bătut în pietre de culoarea ... caramelului, știut imediat că acest inel a fost creat special pentru ea.
- Este perfect, acesta este inelul ei.

*****
Pentru că descrierea inelului a fost mult prea săracă am decis să vi-l arăt, eu una m-am îndrăgostit de el.....vă pup, noapte bună frumoaselor.