ANEMONA ( vol 3 )

Ultima carte jucată

Anemona

- Ce vrei să spui? îl privesc cu lacrimi în ochi.
Nu-mi răspunde în schimb scoate din dosarul cu care acesta a venit o hârtie care seamănă cu un certificat de naștere.
- Maria Sanchez, tată: Emiliano Sanchez, mama: Anemona Cruz, citesc cu voce tare și nesigură.
- Dar este fals, certificatul Mariei este la mine ....
- Nu mai este valabil, îmi răspunde sorbind din cafeaua pe care Barbara tocmai o turnase în ceașcă.
- Cum adică nu este valabil?
- A fost anulat.
Într-o clipă de luciditate reușesc să rumeg toate informațiile primite și îmi dau seama de adevărata situație.
- De ce ai venit?
- De ce ai plecat? se ridică de pe scaun și se apropie distant de mine.
Ne priveam interes și profund , cu fiecare clipire schimbând înțelesul, el îmi reproșa abandonul, eu cerându-i iertare.
- Și acum ai venit să te răzbuni?
- Te înșeli CARAMEL, totul se întoarce.
- Ce vrei să spui?
- Înțelegi singură și fără să-ți dau explicații.
- Nu-ți voi permite niciodată să-mi iei fiica.
- Acum este și fiica mea.
- Hârtia aia este falsă.
- De ce te îndoiești? De autenticitatea ei ? Mergi și întreabă pe oricine și vezi ce răspuns vei primi.
- Uite ce este Emiliano, hai să ne calmăm și să discutăm că doi oameni civilizați.
- Eu o fac deja, se așează din nou calm pe scaunul de pe care tocmai se ridicase ...tu ești cea care...
Pentru prima dată observ lipsa celor doi trădători, acum eram singuri în bucătărie.
- Știi ce mă doare cel mai mult? Nu faptul că ai fugit ca o lasă, ci pentru că nu ai avut încredere în mine, de ce ?
- M-am speriat, nu am vrut să fiu cea care vă dezbina familia, cea care ...
- Asta nu este o explicație fondată.
- Voi muri dacă o să-mi iei copilul...te rog nu o face , te rog .
- Acum sunt tatăl ei și am aceleași drepturi ca ale tale.
- Profiți de faptul că provii dintr-o familie puternică și în fața unui judecător eu o fostă prostituată nu aș reprezenta nimic.
- Ce? Tu te auzi? Niciodată nu m-a interesat lucrul asta și tu știi prea bine asta, se ridică deranjat.
- Probabil te va interesa mai târziu.
- Văd că nu pot purta o discuție cu tine, dacă tu crezi că mă interesează că ai fost o prostituată, atunci nu ai decât să crezi, dar eu îmi vreau fiica lângă mine , vreau să crească înconjurată de familia mea.
- Și ce propui? îl întreb speriată.
- Ca să vezi că nu profit de situație așa cum gândești în acest moment, nu te voi cere în căsătorie, nu-ți voi cere să mă iubești, nu-ți voi cere nimic din toate acestea, pentru că m-am săturat așteptând și visând la un viitor doar al nostru, vreau să te muți înapoi în Sevilla, de data acesta într-o casă pe care o voi achiziționa în curând, în care vom locui împreună.....dar separat.
- Ce???
- Da , tu îți poți continua cariera și vei trăi liberă fără nici o barieră, iar eu la fel , vom locui împreună și o vom crește pe Maria împreună dar fiecare va avea viața lui.
- Ceea ce propui tu nu are nici un sens .
- Acum ...dar mai târziu va avea, și să nu ne mai lungim mult vreau să o văd pe Maria, poate nu crezi dar îmi este tare dor de ea.
- Emiliano...
- În tot acest timp cât tu ți-ai făcut o nouă viață, eu m-am afundat tot mai mult în întuneric!!!! pentru prima dată ridică tonul reproșându-mi.
- Îmi pare rău, las capul în pământ așteptând parcă o mângâiere din partea lui.
- Vreau să-mi văd fiica, repetă.
Ies din bucătărie și mă îndrept spre camera mea, acolo îi găsesc pe Rony și pe Barbara jucându-se cu Maria, nu-i privesc deloc prietenos iar ei se fac și de această dată nevăzuți.
- Maria....îi pronunță numele cu dragoste Emiliano și se repede spre ea , o ia în brațe și o strânge cu căldură.
Fiica mea îi răspunde cu aceleași sentimente deși trecuse două luni de când nu îl mai văzuse.
- Ce mare și frumoasă ai crescut...îți promit că nimeni niciodată nu ne va mai despărți, știi de ce? Pentru că acum sunt tatăl tău...îi vorbește de parcă l-ar înțelege.
Îi privesc din pragul ușii și decid să plec și să-i las singuri.
Starea de veselie și de bună dispoziție a celor doi trădători dispare atunci când mă văd.
Îi ignor și trec pe lângă ei luând din nou în mână noul certificat de naștere al Mariei.
- Să știi că este adevărat, i-am trimis avocatului meu imediat pe email o copie și acesta a spus că nu este un fals, îmi spune Barbara.
- Mulțumesc, îi răspund fără să o privesc.
- Anemona de ce fugi de el dacă el te iubește? mă întreabă Rony serios.
- El se folosește de fiica mea, vrea să se răzbune pentru că l-am părăsit și ...
- Asta este o scuză, ce naiba o lungești, ia-l de mână și plecați în lume și fiți fericiți, la naiba.
- Mă dați afară?
- Nu Dumnezeule , nu, cum poți crede una ca asta, vreau să fii fericită, atâta tot.
- Nu cred că pot, cum as putea să dau ochii cu familia lui? M-aș căsători cu el și în acest moment daca mi-ar cere dar ce voi face de sărbători când întreaga familie se va reuni și va veni și Jorge cu familia lui și voi fi nevoită să stam la aceași masă și ... de ce nu gândiți mai departe puțin, lucrurile chiar nu sunt atât de simple precum par.
- Bănuiesc că o soluție s-ar gasi, Emiliano nu ar face nimic care să te pună într-o situația urâtă, nici pe tine și nici pe Maria, pentru că eu văd un bărbat îndrăgostit, nu știu ce vezi tu, îmi vorbește încrezător Rony.
- Este un bărbat rănit care caută să ...
- Să te aducă din nou lângă el, mă contrazice Barbara.
- Câteodată am impresia că nu vă cunosc și că sunteți împotriva mea.
- Noi înainte nu-l cunoșteam pe el, acum întreaga situație se schimbă.
- Doamne ce fac? Ce trebuie să fac? Îmi ridic ochii spre tavan.
- Răspunsul îl găsești în dormitor, întoarce-te și încearcă să găsești o cale de mijloc, gândește-te la Maria și la binele ei, nu îi lua dreptul de a crește alături de un tată.
Vorbele lor în loc să mă liniștească mai mult mă adâncesc în necunoscut, ce urma să fac? Ce decizie să iau? Nu puteam renunța la tot ce am reușit să realizez ...
Deschid ușa ușor datorită liniștei care domnea în dormitor și îi găsesc pe amândoi în pat dormind.
Maria dormea cu capul pe brațul lui iar el cu nasul îngropat în buclele ei răzlețe.
Imaginea de care îmi era atât de dor acum se așternea în fața mea, muntele de om, îmbrăcat în costum, dormea liniștit , mult prea liniștit.
Mâinile lui mari și puternice îi învelea trupul micuț al Mariei de parcă ar fi o felină gata să sară să o apere.
Ocupată să-l analizez îmi scapă un detaliu, ochii lui deschiși care mă analizau la rândul lor.
Își retrage ușor mâna de sub capușorul ei și se ridică cu grijă de lângă ea.
- Îmi pare rău, se freca la ochișori și ...
- Era ora ei de somn.
Își întoarce capul spre pat și o privește din nou zâmbind.
- Este atât de frumoasă, și mi-a fost atât de dor de ea și de mirosul ei...
- Vorbești de parcă ar fi chiar fiica ta.
- Este fiica mea, se întoarce spre mine și mă privește încruntat deranjat de comentariul meu.
- Emiliano eu am greșit mult față de tine, de noi, de familia ta...
- Recunoști atunci.
- Mereu am fost conștientă și am trăit cu această vină în tot acest timp, dar nu mă obligă să fac lucruri pe care nu-mi doresc, nu te folosi de dreptul tău acum părintesc , nu mă fă să te urăsc.
Se apropie de mine și se oprește atunci când sânii îmi sunt presați de pieptul lui.
- Eu te urăsc deja, îmi șoptește pe buze.
Când buzele noastre se ating simt că îmi fuge pământul de sub picioare, mă agăț de el ca de un copac de salvare și în loc să-l resping îl trag tot mai aproape de mine, adâncind sărutul.
Surprins de atitudinea și de dorința mea se lasă dus de val, mâinile lui începând să-mi cerceteze atent trupul care tânjea după mângâierilor lui.
- Stai , nu... mă îndepărtez de el.
- Acum ce motiv îmi vei mai invoca?
- Eu....
- De ajuns! În acest moment Anemona Cruz, vei lua o decizie, privește-o pe Maria apoi privește-mă pe mine, și decide, decide dacă vrei să te iubesc sau să te urăsc, decide dacă vrei să trăiești alături de mine sau separat, am obosit așteptând, am obosit să sper și să mă consolez cu gândul că mă iubești și că nu sunt doar o joacă pentru tine.
- Nu ai fost niciodată o joacă pentru mine, te iubesc cum nu am mai iubit niciodată.
- Vezi Caramel, îmi mângâie obrazul cum doar el știa, vezi că nu a fost atât de greu să iei o decizie?
Cuvântul decizie mă readuce cu picioarele pe pământ, am intrat în jocul lui de cuvinte și am pierdut.
- Când se trezește Maria plecăm, te ajut cu bagajele?