ANEMONA ( vol 3 )

Pe Transalpina...

Când primele raze ale soarelui ne trezesc , ne hotărâm să plecăm spre hotelul unde erau cazați, ieșind din lumea de basm.
Îmbrăcați de această dată lejer intrăm în hotel ținându-ne de mână că doi îndrăgostiți.
Eram nerăbdare să-mi văd fiica, să știu cum a dormit având în vedere că nu am fost lângă ea, toate grijile mele dispar atunci când o văd pe Miriam și pe Maria râzând cu gurile până la urechi din cauza maimuțărelile lui Armando.
- Bună dimineața porumbeilor, sunteți gata să ne continuăm drumeția? ne întreabă nerăbdător Armando.
- Buna dimineața, îi răspundem în cor.
- Bineînțeles avem atât de multe locuri de vizitat, unde mai adaugi că avem un traseu de 5 ore.
- 5 ore? îl întreb uimită ținând-o în brațe pe Maria care întindea mânuțele spre Emiliano.
- Vom traversa patru județe și vom trece aproape “razant” pe lângă niște masive muntoase pe o șosea pe care simți că te poartă spre cer, ne spune cu atenția îndreptată spre Maria.
După un mic dejun copios, decidem să ne punem în mișcare, ne ocupăm aceleași locuri și pornim la drum, de data acesta plin de energie, dragostea plutind în aer.
- Ne oprim să vizităm și câteva  obiective turistice din zonă? ne cere părerea.
- Da, de ce nu? ar fi păcat să nu profitam, ce ar fi de vizitat?
-  Peștera Polovragi, Cheile Oltețului sau una din mănăstirile zonei.
- Frate eu nu vreau la mănăstire, se aude într-un final vocea lui Armando.
- De ce? îl întreb amuzată.
- La cât de păcătoșii suntem nici porțile nu mi le deschid.
Așa că din toate 3 obiective expuse de Emiliano decidem să ne oprim pe Cheile Oltețului.
Luată prin surprindere imediat după ce oprim mașina Emiliano se echipează cu hamul în care o așează cu grijă pe Maria.
- Stai , nu este nevoie , pe Maria o iau eu, protestez.
- Nu-mi fura acesta plăcere, te rog.
Cu Maria lipită de pieptul lui și cu mâna prinsă de mână mea începem să ne plimbăm, panorama era spectaculoasă cu niște pereți verticali care te fascinau.
Această plimbare  alături de cele mai importante persoane din viata mea a fost de nedescris, iar peisajul te făcea să te simți atât de mic  și de neînsemnat în fața naturii! 
Zgribuliți de frig dar neobosiți după traseul parcurs ne hotărâm să urcăm în mașină și să ne continuăm drumul.
- Știi că se mai numește și drumul Regelui? mă privește pentru o clipă.
- Hmm...să înțeleg că povestea continuă? îi zâmbesc cu subînțeles.
- Povestea noastră niciodată nu se va termina.
Îmi doream să-l cred, el îmi cerea să-l cred, inima îmi cerea, însă creierul încerca să mă " trezească" din fiorii dragostei și să mă facă să mă gândesc ce se va întâmpla atunci când vom ajunge din nou în Spania.
- Din nou nu ai încredere în vorbele mele?
Evit să-i răspund în schimb mă aplec și îi sărut obrazul aspru.
Ca și cum orgoliu, mândria și cuvântul lui nu ar valora nimic în fața mea , trage mașina pe dreapta și îmi face semn să cobor.
Coboară din mașină fără să trântească ușa deși ar fi vrut, eram sigură că nu o făcuse din cauza Maria, îl urmez și mă apropii de el.
- De ce nu poți avea încredere în mine? De ce?
- Emiliano, te rog să mă asculți.
- Nu Caramel, de data aceasta mă asculți tu, în clipa asta după tot ce am trăit amândoi dacă tu ai îndoieli în ceea ce mă privește , vreau să ne întoarcem în Spania și să ne continuăm viețile separat, sunt dispus să lupt cu toată lumea pentru tine, pt mine, pentru Maria, dar nu pot lupta cu gândirea și încăpățânarea ta.
Câteva lacrimi îmi alunecă pe obraji și îmi întorc capul în speranța că nu va observa.
- Am făcut tot ce am știut și ce nu am știut ca să îți arăt, să-ți demonstrez că.... las-o baltă, nu mai are rost, lovește cu piciorul în piatra din fața noastră și se întoarce cu spatele.
Miriam și Armando coborâseră și ei din mașină și ne priveau în tăcere, îmi privesc prietena care îmi făcea semn să mă apropii de el să-l îmbrățișez și să nu stric această vacanță în care ne simțeam atât de bine.
- Îmi pare rău că stric aceste momente magice dar, eu ....a...tu nu-mi ești deloc indiferent după cum și tu ți-ai dat seama, o simplă privire de a ta îmi topește picioarele, și aș minți dacă ți-aș spune că nu-mi doresc să mă săruți întruna.
Continuă să stea cu spatele la mine hotărât să mă ignore, îl ocolesc și mă postez în fața lui obligându-l să mă privească.
- Cred că ...relația noastră a început cu stângul, ba nu scuză-mă , eu am pornit cu stângul.
- Și îți dorești să o luăm de la început cu tatonări și ieșiri și ...
- Hmmm, nu știu ce să-ți spun nu obișnuiesc să îmbin viața personală cu cea profesională, chiar dacă o relație cu șeful meu chiar ar fi una dintre cele mai incitante.
- Vrei să spui că accepți să lucrezi alături de mine?
- Asta doar dacă mai este valabil postul oferit.
Fericit mă cuprinde în brațe și începe să mă învârtă în timp ce mă sărută fără încetare, la sfârșit când am revenit cu picioarele pe pământ nu știam dacă eram amețită datorită sărutului profund sau a faptului că m-a învârtit.
- Îți jur că .....îi așez două degete pe buze înainte să termine de vorbit.
- Sttt, nu-i nevoie să-mi juri, știu.
Îmi sărută pe rând cele două degete ușor trezind din nou dorință înăuntrul meu.
- Haideți porumbeilor să terminăm traseul de făcut și să ne cazam odată că murim de foame, strigă nemulțumit în spatele nostru Armando.
Restul traseului l-am parcurs plini de veselie, cu mâna captiva în a sa ,m-am integrat ușor în noua poveste pe care ne-o povestea legat de locurile și peisajele incredibile.
Spre seara ne-am oprit în fața unei cabane de lemn, zăpadă depusă pe acoperiș și pe brazii din spatele ei era de o frumusețe uimitoare.
Bucuroasă că în sfârșit o scot din scaunul în care stătuse captivă vreme de 5 ore, Maria își plimbă și ea ochișori de parcă ar înțelege tot ce se întâmplă în jurul nostru.
- Nu-i așa că este minunat Maria? Păcat că nu avem suficientă zăpadă cât să ne dăm cu sania dar promit că vom reveni.
Sătul să ne ofere intimitatea mamă -fiica , ni se alătură și ne îmbrățișează pe amândouă cu căldură.
- Vom reveni aici ori de câte ori îți vei dori, este o țară foarte frumoasă în care m-aș muta oricând, este tara mea de suflet.
- Îmi pare rău să te anunț dar de azi înainte o vei împărți cu mine pentru că îmi place al naibii de tare.
- Haideți să intrăm, după cum văd năsucul Mariei a înghețat, se apleacă și îi sărută năsucul mic și roșu.
Am rezervat două camere doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și anume mă gândeam că îmi voi împărți camera cu Miriam și Maria, dar abia după ce am luat cina extrem de delicioasă și am urcat scările spre camerele noastre Miriam și Armando se grăbesc înfierbântați să intre cât mai repede în camera lor iar noi să împărțim camera rămasă.
Destul de obosită Maria adoarme imediat ce o așez în patul moale și confortabil, deși aș fi vrut să-i fac un duș și să-mi mai petrec puțin timp cu ea.
- Intri tu să faci dus prima sau mă duc eu ? mă întreabă zâmbind ținând în mână o pereche de pantaloni și un tricou.
- Poți să te duci tu, eu trebuie să o schimb pe Maria de hăinuțe.
- Vrei să te ajut?
- Nu este nevoie, mulțumesc , îi zâmbesc și îi trimit un pupic în aer înainte de a intra în baie.
O dezbrac cu grijă să nu trezesc și reușesc cu greu să o îmbrac in pijamelele ei roz cu floricele galbene, o așez comod în mijlocul patului și o învelești cu grijă.
Reușesc să-i pregătesc la timp biberonul de lapte și evit astfel să se trezească.
Aud ușa de la baie exact în momentul în care cobor cu grijă din pat, încerc să fac abstracție de la imaginea care mi-o oferea dar îmi era imposibil. Părul umed și răvășit, obrajii proaspăt rași, îmbrăcat în tricoul care îi venea ca o a doua piele iar pantalonii lăsați ușor pe șolduri.
- Nu-i momentul să ne gândim la proștii Caramel, îmi arată degetul în joacă, Maria este aici .
- Mai taci că nu m-am gândit la asta, arunc în glumă cu o pernă în el
- Dar oare la ce te-ai gândit? se apropie periculos de mult de mine.
- La nimic, mă duc să fac duș, plec de lângă el rapid și intru în baie, închizând ușa cu cheia în urma mea, știam că nu va intra, avea mult prea mult bun simț dar așa am simțit pe moment, îmi era frică de mine nu de el.
Când ies din baie , imaginea din fața mea mă lasă fără cuvinte, Emiliano adormise ținându-o pe Maria în brațe, biberonul gol era așezat pe noptiera din spatele lui.
Lipsa figurii paterne o făcuse pe Maria să-l accepte cu ușurință, chimia între ei era una specială, îi vedeam cu se înțelegeau atât de bine iar astăzi faptul că el a purtat-o în hamul special probabil i-a apropiat mai mult.
Ocolesc patul si îl învelesc cu grijă, dormea atât de liniștit, oboseala și bătăile de cap pe care i le dădusem probabil îl doborâse atunci când a dat de patul moale și călduros, îi sărut fruntea ușor cât să nu-l trezesc și urc și eu în pat alături de ei, deși nu-mi doresc să adorm ci să stau și să-i privesc și în cazul meu oboseala își spune cuvântul.

********
Am ajuns și la sfârșitul vacanței, am ales să povestesc întreaga aventura din perspectiva Anemonei pentru că bucuria de a descoperi și de a descrie locurile noi să fie mult mai amplă, vă pup!