ANEMONA ( vol 3 )

Un nou început, o nouă viață

Anemona

.... în urmă cu două luni ...

- Plec iubitule pentru că te iubesc și pentru că nu am nici un drept să-ți schimb viața și să te întorc împotriva fratelui tău, gândul și inima nu le iau cu mine, rămân aici cu tine, îl mai sărut o dată pe frunte și îl privesc pentru ultima oară dormind.
Cu lacrimi în ochi mă îndrept spre ușă, Maria este deja schimbată și așezată în căruțul ei, nu știu unde mă va purta viața și dacă nu voi reuși până diseară să-mi găsesc un loc unde să stăm și nu vreau ca ea să doarmă alături de mine pe o bancă, așa că am decis să iau pe lângă puținele haine și căruțul.
Departe ....dar nu am plecat prea departe așa cum l-am facut să creadă, primul autocar din autogara a plecat spre La Algaba.
Un oraș tradițional , plin de clădiri pline de culoare.
- Frumoasă mea, acum suntem  doar noi două, să vedem ce ne pregătește viața.
Ne-am oprit într-un parc cât să-și bea liniștită Maria lăpticul.
Cutreier străzile de mai bine de două ore și nu găsesc nimic de muncă iar locurile de cazare in moteluri și pensiuni sunt foarte scumpe.
Mă opresc în fața unei clădiri aflate încă în construcție unde un anunț de angajare îmi atrage atenția.
" Angajăm urgent femeie pentru menaj!!!" citesc cu voce tare și scot rapid telefonn geantă, îl deschid și găsesc nenumărate apeluri pierdute atât de la el cât și de la Miriam.
- Iertați-ma, sper să mă puteți ierta cândva...șoptesc cu lacrimi în ochi.
Tastez numărul de sub anunț și aștept să îmi răspundă cineva.
- Bună ziua, am sunat în legătură cu anunțul mai este valabil? vorbesc destul de repede.
- La ora asta nu! aud o voce mormăită de femeie abia trezită din somn.
- Ah, îmi pare rău , o zi bună...
- Auzi suna și tu un pic mai târziu dacă ești interesată, la ora asta un om normal doarme.
Doarme? Ce naiba este 12, la ora asta un om normal mănâncă prânzul.
- Da, scuzați-mă, voi reveni mai târziu, o zi bună să aveți.
- Stai acum stai, că mi-a sărit somnul, mulțumesc.
- Mă scuzați....
- Eu ...sunt în fața clădirii și am văzut anunțul și ....
- Ești în fața clădirii? Cumva ești cea care leagănă un căruț?
Auzind cele spuse încep să-mi plimb privirea pe sus și văd o femeie destul de tânără și sumar îmbrăcată în fața ferestrei.
- Da, eu sunt ...
- Urcă sus să bem o cafea și discutăm mai multe.
Închid telefonul și caut cu privirea ușa care duce spre locuința de la etaj, un sunet se aude apoi văd ușa ascunsă că începe să se miște, era ușa unui lift încorporat în perete, ce noroc pe capul meu, nu trebuia să car căruțul pe scări.
Ajung îi fața ușii a apartamentului cât ai clipi, cred că este un apartament, aceași tânără la fel de dezbrăcată și lipsită de orice inhibiții, îmi face semn să intru și să o urmez.
- Eu ...vă rog să mă iertați nu am știut că dormiți și....
- Nici o problemă cum bei cafeaua?
- Nu este nevoie , nu vreau să vă deranjați.
- Nu m-am deranjat eu ci expresorul, de fapt știi ce? Pune-ți tu o cafea cât mă duc să-mi trag un halat pe mine.
O verific pe Maria să văd dacă nu cumva s-a trezit, dar ea, dormea și probabil visa îngerași pentru că zâmbea .
Din suport scot două cești în care torn cafeaua fierbinte, în a mea îmi pun două lingurițe de zahăr pe celălalt lăsând-o simplă.
- Sunt atât de obosită, am avut o noapte... pfff trăsnet, cu un negru...se așează se scaun lângă mine și își trage în față ceașca de cafea.
- Dumnezeule mă doare și gâtul, nu am mai zbierat de mult așa...
Mă mulțumesc să-i zâmbesc și să-i demonstrez că sunt dispusă să-i ascult confesiunea în cazul în care are de gând să o facă.
- Bună dimineața aud vocea somnoroasă a unui bărbat, îmbrăcat doar într-o pereche de boxeri albi, doar că acest bărbat nu era negru ...era chiar alb...blond cu ochii albaștri și extrem de frumos.
- Bună ziua, îi răspund fără să-l privesc.
- Îmi torni și mie o cafea iubito?
- Sigur , se ridică tânăra plictisită și îi toarnă mai mult pe masă decât în ceașcă cafea tipului la fel de adormit ca și ea.
- Și spuneai că ești interesată de un loc de muncă, își îndreaptă atenția asupra mea.
- Da, abia am venit în oraș, și sunt în căutarea unui loc de muncă.
- Este fiica ta? face semn spre căruț.
- Da, să știți că nu reprezintă nici un impediment...este un copil cuminte...
- Hai să-ți explicam exact despre ce este vorba, căutăm o femeie de serviciu pentru o sala de sport dar și pentru menajul acestui loc, unde locuim.
- Da...eu cred că fac față... acum totul ține de dumneavoastră dacă....
- Ai unde să locuiești? mă întreabă într-un final și bărbatul.
- Nu...încă nu mi-am căutat ,mint,  dar bănuiesc că voi găsi un motel...
- Nu este nevoie să-ți cauți dacă ești de acord să accepți slujba, vreau să spun că avem o cameră de oaspeți și poți să locuiești aici împreună cu fiica ta.
- Glumiți? sunt realmente șocată, nu puteam să fiu atât de norocoasă.
- Nu, în legătură cu salariu vei fi plătită ....
- Nici nu mă mai interesează salariul, atâta timp cât am un acoperiș deasupra capului eu și fiica mea... vă mulțumesc, și vă promit că nu o să vă pară rău pentru mi-ați arătat încredere.
- Fără dumneavoastră, eu sunt Barbara și el este soțul meu Rony.
- Soțul? întreb mirată fără să-mi dau seama.
- Da, este soțul meu, suntem căsătoriți de 7-8 ani, nu-i așa dragule?
- Ai perfectarea dreptate, îi răspunde bărbatul cu un sărut.
Le privesc mâinile stângi pentru prima dată și observ verighetele.
- Eu sunt Anemona Cruz, întind mâna spre cei doi.
- Anemona ne pare bine că ești aici și sperăm să ne înțelegem bine.
- De când pot începe? mă ridic în picioare.
- Oricând dorești, chiar daca clădirea mai are nevoie de câteva lucruri, după cum bine vezi ne-am grăbit să amenajam locul acesta , să ne facem propiul nostru loc și la parter se află sala de sport, unde am început să ținem ore de 3 luni.
Telefonul meu începe să sune din nou, cu mâinile tremurând îl iau de pe masă și îl bag în geantă sub privirile atente a celor doi.
- De cine fugi tu... Anemona Cruz? mă întreabă Rony.
- De...nimeni, încerc să le răspund nu foarte convingător.
- Bine, ne vei spune atunci când vei considera că trebuie.
- Nu sunt urmărită de poliție, nu sunt o criminală, hoață sau ceva de genul, încerc să-i liniștesc.
- Se vede...așteaptă să mă îmbrac și coborâm imediat în sală, se ridică Barbara și iese din bucătărie rămânând doar cu Rony, soțul înșelat de care îmi este atât de milă.
Intuind că telefonul va suna din nou, îl reduc la tăcere apăsând pe butonul volumului.
Maria doarme în continuare , drumul cu autocarul a fost destul de obositoare.
- Mergem? apare Barbara îmbrăcată de această dată într-o ținută sportivă compusă dintr-o bustieră și o pereche de colanți.
- Da bineînțeles, mă ridic și împing căruțul spre ieșire.
- Pe fiica ta poți să o lași cu Rony, el iubește copiii.
- Nu....nu pot...vă rog să mă iertați dar nu vreau să stau separată de fiica mea nici o clipă.
- Cum dorești, hai să coborâm.
Liftul de acesta data coboară spre subsol, când ușile acestuia se deschid rămân încremenită.
Mă așteptam să văd o sala plina cu echipamente si aparate de sport dar sala din fața mea este îmbrăcată în oglinzi, până și pe tavan există oglinzi, pe podea doar saltele și din loc în loc sunt puse bare de inox.
- Curaj...îmi spune Barbara trecând pe lângă mine, peste două ore elevele meu urmează să sosească.
Împing căruțul mult nu foarte convingătoare, Barbara intuind că am nevoie de o explicație.
- Probabil te așteptai să vezi o sala de sport nu-i așa?
- Da ...
- Ei bine află că și acesta este tot un aport.
- Dansul la bară?
- Da, este un sport care presupune eleganţă, forţă, o disciplină exact ca şi gimnastică.
- Aham...eu a...
- Oamenii au apucat să gândească ceva urât despre elementul bară așa că trebuie să ne mai educăm puţin, să ne mai deschidem.
- Nu aș vedea cum...
- Săptămâna viitoare avem un concurs, este la fel că fitness-ul, culturismul. Lumea trebuie să înţeleagă că e un sport.
- Wow, sunt șocată, nu am știut că poți face performanță din așa ceva.
- Bineînțeles că poți, hai să-ți arăt ceva, îmi face semn să o urmez.
În coltul din stânga a sălii găsesc nenumărate, diplome, medalii și trofee, toate cu numele ei.
- Probele constau într-o singură reprezentaţie. Fiecare concurent are o coregrafie făcută, care trebuie să includă anumite exerciţii. În juriu sunt persoane care fac asta de ani buni, din UK, cei care organizează şi campionatul mondial de anul acesta. Este un sport nou şi de multe ori, din cauza prejudecăţilor, nu prea se doreşte sau lumea nu ştie.
- Aham și bănuiesc că din punct de vedere sportiv se numește și altfel nu?
- Da, pole sport şi fitness sau dansul la bară sportiv.
- Am înțeles.
- De ce ai reacționat așa când și intrat aici Anemona?
- Pentru că eu am fost ...am dansat într-un club că stripteuză la bară și...
- Și eu...de acolo a început toată această pasiune a mea, acolo l-am întâlnit și pe soțul meu...
- Iartă-mă că te întreb , deși nu ar trebui , îmi fac curaj , dimineață ai spus ceva de un negru și ...soțul tău este alb.
- Asta era, îmi spune după ce își revine din hohotul puternic de râs, te gândești că mi-am înșelat soțul, ei bine nu l-am înșelat pentru că și el azi-noapte a avut aceași experiență și tot cu o negresă.
- Nu înțeleg.
- Suntem swingeri.
- Swingeri?
- Swinging, cunoscut și ca schimbare de parteneri sau stil de viață swing sau swingers, constă în practica deschisă a contactelor sexuale cu parteneri din afara cuplului, în scop recreațional sau pentru interacționare socială.
- Wow...
- Uite vezi despre asta vorbeam despre prejudecăți , nu interacționăm decât o data pe lună și acest lucru ne tine cuplul unit și ne iubim că în prima zi.
- Da, ai o gândire foarte deschisă, eu una nu aș suporta să știu că iubitul meu se afla în camera alăturată cu o alta femeie și o mângâie, sărută așa cum o face cu mine.
- Dar totuși ai plecat sau mai bine spus ai fugit de lângă el ....
- Eu....
- Ne vei spune atunci când te vei simți pregătită scumpo.
- Mulțumesc.
Câteva voci însoțite de sunetul liftului anunță prezența elevelor.
- Pot începe să șterg oglinzile din spate?
- Da, vezi că produsele de curățenie le găsești într-un dulap ascuns în colț, are niște flori pe ușă.
Deși mi-aș fi dorit să mă ascund într-un loc întunecat să plâng și să mă descarc de toată tristețea aleg sa să-mi șterg lacrimile care încep să-mi cadă pe obraji și să îmi fac curaj în gând încep o nouă viață, departe de el, cel puțin pentru o perioadă.

Viața alături de " noua mea familie" era minunată, foarte înțelegători, deschiși câteodată mult prea deschiș îmi ofereau mereu argumente pozitive la toate gândurile mele negative.
O singura data i-am trimis un mesaj lui Miriam în care am anunțat-o că sunt bine, în rest nu am avut curajul să-i răspund la telefon, deși mă suna zilnic.
Ciudat este dar acum nu mai sunt menajeră ci instructor de dans la bară.
Totul a început într-o zi când urmăream cu mare atenție mișcările pe care una dintre eleve le făcea, m-a mâncat limba și am spus:
"- Această mișcare nu se face așa."
M-au privit toate  și mi-am făcut curaj l-a îndemnul Barbarei și le-am arătat cum se poate realiza mișcarea cu un minim de efort.
Acela a fost momentul " de început al carierei mele de instructor". Era ciudat și totuși începuse să fie plăcut pentru că acum nu mai dansam sub privirile înfometate și scârboase ci sub priviri curioase și atente pentru a putea repeta mișcările, iar costumele sexy acum erau acum înlocuite cu unele sportive.