ANEMONA ( vol 3 )

Oricum vei fi a mea

Emiliano

Ședințele de astăzi m-au epuizat, mă simt obosit, chiar dacă aseară am ajuns destul de devreme acasă, acei ochi de caramel am simțit că mă urmăresc, în duș, în pat, la masă, eram epuizat și totuși contrariat de acest lucru.
Am cunoscut și avut multe femei frumoase, dar nici una ca ea, trebuie să mi-o scot din minte pentru că este o femeie de moravuri ușoare care își vinde trupul într-o cameră.
- Domnule Sanchez, mă scuzați...
- Ah, nu te rog Gabriela spune-mi că nu mai am nici o ședință, nici o întâlnire , nimic.
- Nu mai aveți nimic în agendă , voiam doar să vă reamintesc că astăzi este aniversarea părinților dumneavoastră.
- O Doamne! cum am putut să uit, îți mulțumesc Gabriela , mă ridic de pe scaunul pe care îl găseam confortabil și pe care urma să trag un pui de somn.
- În drumul dumneavoastră găsiți o florărie pentru mama dumneavoastră și alături o cramă pentru tatăl dumneavoastră.
- Ești minunată Gabriela, dacă nu erai măritată te luam eu...a și dacă vreodată vrei să divorțezi apelezi la mine, îi prind nasul în joacă și o fac să rostească.
Gabriela era secretara mea, încă de când am preluat hotelul, era mai mult decât mâna mea dreaptă, era confidenta, prietena și sora mea. Probabil seriozitatea și respectul pe sine m-a determinat să o prețuiesc și să nu o privesc ca pe o femeie frumoasă gata oricând să facă sex pe biroul meu mare.
Opresc în dreptul florăriei și cobor din mașină butonând telefonul, îi trimiteam un mesaj scurt lui Armando, în această seară voiam să mergem din nou în acel club, trebuia să revăd acei ochi, când cineva intră furtunos în mine.
Întinsă pe asfalt cu toate florile în jurul ei, mă abțin să nu răbufnesc enervat de comportamentul și de mormăielile tipei din fața mea și mă aplec strângând și eu florile de pe jos.
Când i le-am întins, am rămas înmărmurit, aceași ochi, aceași privire, același ritm al respirației.
Pleacă de lângă mine rapid și încep să alerg încercând să o prind din urmă.
Era o nebunie să fie chiar ea, aseară avea aliura unei vampe și acum este o fată simplă îmbrăcată în blugi, cu un tricou larg și părul prins, Dumnezeule cât de cameleonică putea fi.
Când i-am prins mâna am simțit un scurt circuit care a pornit din inimă, s-a plimbat prin tot corpul și s-a întors înapoi.
În ciuda negației , am citit răspunsul în ochii ei, și totuși nu înțelegeam de ce fuge de mine , de ce se ferește, așa că o urmăresc pas cu pas până când acesta intră într-un cimitir.
O văd căzând în genunchi în fața unor morminte și destul de curajos mă apropii.
Voiam să o intimidez să fie conștientă că eu nu mă joc și că nu accept ca cineva să îmi întoarcă spatele.
Destul de inteligentă pot afirma, deoarece m-a amețit pe străzile pe care se plimba până când se decide și intră într-o cafenea.
- Nu-i nici un fel de problemă, îmi vei cădea în plasă și apoi vei alerga tu după mine.
Turez motorul puțin câte puțin cât să atrag atenția și plec spre casă.
- La naiba, încep să înjur imediat ce parchez mașină în fața casei.
Pornesc motorul din nou și ies pe porțile mari pe care tocmai intrasem, de ce oare? Pentru că uitasem să-i cumpăr mamei flori și tatălui meu sticla de vin.
- Femeie blestemată! lovesc cu pumnul în volan înainte să cobor din mașină și să intru în florăria în fața căruia am întâlnit-o mai devreme.
Nu eram bărbatul care să facă complimente gratis sau să cumpere flori așa că stăteam în fața standului cu buchete și nu știam ce să aleg, în mintea mea nu exista tipuri și soiuri de flori, toate erau la fel.
- Bună ziua, cu ce vă pot fi de folos? apare de undeva din spate, o femeie cam de aceași vârstă cu mama mea și acela este momentul când știu că nu am cum să greșesc.
- Pe scurt, am nevoie de un buchet de flori pentru mama mea, sărbătorim aniversarea căsniciei.
- Știu exact ce va trebuie, îmi zâmbește blând și îmi întinde un buchet mare de lalele lila, roz și mov.
Mulțumit și mândru ies din florărie și intru imediat în cramă, ei... aici experiența și bunul gust mă împiedică să accept ajutorul somelierului și aleg un vin roșu sec.
De această dată când cobor din mașină o fac să intru în casă, ținând într-o mână buchetul imens și în cealaltă sticla de vin.
- Nu cred că fratele meu ține în mână un buchet de flori, sare în picioare sora mea Laura imediat ce mă vede, sunt pentru mine?
- De data asta draga mea soră nu, este pentru cea mai frumoasă mamă, femeie, prietenă, la mulți ani mamă, îi sărut obrazul și sunt tras într-o îmbrățișare călduroasă.
Același lucru îi urez și tatălui meu în schimb cu el mă limitez doar la câteva bătăi pe spate.
- Știu că nu este frumos dar îmi pare rău pentru că nu vă pot onora cu prezența, trebuie să fac rapid un duș și apoi să plec, câteva celebrități vor fi cazate la hotel și vreau să fiu prezent.
- Nu-ți va simți nimeni lipsa frate, îmi vorbește în glumă Laura și după câțiva pupici trimiși în aer urc scările curând ajungând în camera mea.
Optez pentru un tricou polo negru și o pereche de blugi tot negri, având în vedere că ticălosul de Armando nu mi-a răspuns la telefon întreaga zi am decis să mă duc singur.
Parchez masina și cobor hotărât, intru în club și îmi plimb privirea printre cei prezenți deja  și cu puțin noroc poate îl găseam pe Armando.
Mă așez pe aceași canapea și îi fac semn chelnerului să vină pentru a comanda.
Clienții erau aceași, îmbrăcați în haine scumpe și elegante, dependenți de jocuri erotice, cu anumite fetișuri seara și ziua sunt exemple ale societății.
Îmi scot pe rând din buzunare portofelul, telefonul și cheile și le așez aliniate pe masa de sticla din fața mea.
- Bună seara domnule, cu ce vă pot servi?
- O votcă dublă, cu gheață.
- Imediat.
Programul artistic era pe cale să înceapă așa că mă așez cât mai confortabil pe canapea, îmi desfac brațele și le întind pe stepeaza și îmi așez picior peste picior.
- Domnule comanda dumneavoastră, îmi spune în timp ce-mi așează paharul pe masă.
Privesc scena încă era goală și observ copertina cum începe să se miște violent.
Ca un scuipat sau ca o minge, exact așa a fost aruncat prietenul meu Armando.
Mă ridic în picioare să-l privesc mai atent și cu cât mă apropii mai mult cu atât mă conving că este el.
Îmi venea să mă duc să mă ascund și să mă fac că nu-l cunosc dar nu pot, e singurul prieten pe care chiar îl simt  alături de mine indiferent de starea mea.
- Armando ce dracu faci? Te-ai apucat de dansat la bară și nu știu? încerc să-l adun de pe jos, beat...extrem de beat încearcă să se agațe de gâtul meu.
Deși în mod normal ar fi trebuit să-l duc acasă, abandonez ideea, trebuia să o văd neapărat .
Îl târăsc până la canapea și îl trântesc începând să-i fac o scurtă morală.
- Într-o zi o să mori la naiba dacă mai torni în tine ca disperatul atâta băutură.
- O să mor de supărare.....prietene, îmi face semn să mă așez lângă el și să își treacă mâna peste gâtul meu.
- Și mă rog ce căutai în culise? îl întreb în speranța că îmi va spune ceva despre ea chiar și așa beat.
- Nu mă vrea în seara ...a spus că sunt mult prea beat, începe să se plângă ca un om care a rămas singur pe lume.
- Cred și eu, la felul în care arăți, nici să îți miști fundul nu reușești, ești un scârbos, te-ai îndrăgostit, arunc verdictul.
- Nu eu prietene, asta mic, se ridică cu greu în picioare, începe să se bălăngăne și îmi face semn spre prohapul lui.
- Acum ești și mai scârbos, stai dracului jos că iar te adun de pe mochetă.
Preconizez ceea ce urmează să faca așa că mă grăbesc să îl trag din nou pe canapea, însă mult prea târziu, cu palmele în jurul gurii formând un tunel începe să țipe
- Mia în seara asta vreau să te f*t!
Câțiva agenți de pază se îndreptau destul de serioși spre noi, așa că spre surprinderea mea, Armando își dăduse imediat seama de pericolul care îl paște și pentru o clipă am avut impresia că s-a trezit din băutură.
- Vă jur că nu se va mai întâmpla, oricum mai stăm puțin și plecăm, încerc să garantez pentru el.
- Când plecăm de aici am să te omor, îl ameninț.
- Și eu ce mai f*t în seara asta dacă mă omori?
A-și fi vrut să-i răspund dar n-am mai putut, când cortina se ridicase și ea.....ea își face marea intrare , îmbrăcată într-un costum de asistentă, de data aceasta în picioarele goale și cu părul strâns sub bonetă.
Mă caută cu privirea și mă găsește, mă prefac nemulțumit de prestația ei atunci când începe să danseze și să se frece de afurisita aia de bara.
Probabil a vrut să-mi demonstreze că nu se ascunde de nimeni și nimic pentru că își scoate masca și o aruncă pe jos.
Cu mișcări stângace încearcă să ducă la bun sfârșit dansul, spre uimirea mea și a tuturor coboară de pe scenă și începe să danseze în timp ce se plimbă printre mese.
Nu o scap din priviri nici o clipă iar atunci când o văd că se apropie și de canapeaua mea, inima începe să o ia la fugă.
Se apropie de mine și mă încalecă, își rotește bazinul mult prea aproape.... de dorința mea și se îndepărtează brusc .
Fără a întrerupe contactul vizual, se întinde pe masa de sticla din fața mea și își mângâie buzele, gâtul  și sânii peste care își toarnă votca care rămase în paharul meu, privirea ei de culoarea caramelului mă îndemna să-i gust trupul.
Acela a fost momentul în care am crezut că cedez, că mă voi repede spre ea și o voi devora la propriu și la figurat însă melodia se termină iar ea se ridică și pleacă fără să privească în urma ei.
În acest moment se crede o învingătoare și o voi lăsa să se bucure de acest lucru, dar ceea ce ea nu știa era faptul șoarecele reprezintă prânzul motanului, niciodată invers.

Noapte bună iubitoare de frumos!