ANEMONA ( vol 3 )

Jocul....buzelor

Emiliano

- Nu ....stai... încetează...se îndepărtează de mine.
- De ce? Cu ce am greșit?
- Cu totul, prezența ta în casă mea este greșită, sărutul pe care mi l-ai dat e greșit.
- Vrei să spui că nu ți-au plăcut? Pentru că vreau să-ți reamintesc că au fost mai multe, îmi încrucișez brațele la piept și mă rezem de perete.
- Ba da, au fost ...de fapt nu ...nu au fost în regulă.
- Atunci te rog să mă lași să îți dovedesc încă odată că sărut foarte bine, dau să mă apropii din nou de ea dar se ferește.
- Nu mai este nevoie...
- O ba da...chiar insist.
- Ai zis că vrei să fim prieteni și prietenii nu fac de astea, îmi spune doar in speranța că va scăpa de mine.
- De astea? mă prefac neștiutor
- Nu se sărută.
- Aaaa, la asta te refereai, nu-i nimic dacă greșit din când în când...
- Jocul s-a încheiat, te rog să pleci.
- Care joc ? Despre ce vorbești? Tu nu ești un joc pentru mine, Caramel te vreau l-a naiba și ca prietenă nu contează, important este să te știu aproape, nu știu de ce mintea mea este ocupată cu tine non-stop, ochii mei își doresc să te vadă mereu, nu pot exprima toate aceste lucruri , nu pot.
- Fabulezi.
- Bine atunci ca un bun prieten , te rog să-mi dai voie să te ajut și să-ți ofer un loc de muncă decent.
Nervoasă și plină de mândrie se apropie de mine strângând din pumni.
- Ieși afară, nu am nevoie de prietenia ta, de ajutorul tău, de jobul tău, ieși afară acum.
Neînvins și deloc intimidat de ea, o îmbrățișez lipind-o de trupul meu fierbinte și o înghesui într-un colț sărutând-o ferm și hotărât deodată sărutul devenind excitant  lăsându-ne fără suflare, dorindu-ne din nou mai mult.
Odată cuprinși în vraja senzațiilor dulci și indecente totul în jurul nostru dispare, suntem întrerupți de ușa de la intrare care se închide zgomotos.
Încă ținând-o în brațe îmi răsucesc capul și îl văd pe Armando și pe prietena ei cum aproape se înghit unul pe altul. Se opresc și ei încă îmbrățișați și ne privesc șocați cum și noi o facem.
Micuța Maria este cea care reușește să ne facă să ne dezlipim de partenerele noastre.
Fără să spună nimic Caramel îmi alunecă din brațe și însoțită de prietena ei intră în dormitorul micuței.
- Pot să știu ce dracu cauți aici? întreb în același timp cu Armando.
- Eu am motive, îmi răspunde Armando, Miriam tocmai a acceptat să fie iubita mea, îmi spune mândru.
- Mda, și Caramel a acceptat să fim prieteni, îi spun în timp ce mă așez pe canapea de parcă aș fi la mine acasă.
- Sunt convins, ce am văzut mai devreme intre voi numai prietenie nu se numește, îmi spune râzând.
- Nu știu cum să o convingă să renunțe la club și să accepte un pot la hotel.
- Te-a dat peste cap...și ți-a pus capac.
- Nu știu frate ce mi-a făcut dar îți jur că nu aș suporta să o mai văd dansând .
- Poți să stai liniștit cel puțin în seara asta.
- De ce?
- Pentru că fetele în seara asta au liber, nu știu ce razie urmează să facă poliția prin cluburile din oraș și din câte am înțeles, ăsta la care dansează nu este tocmai în regulă.
- Măi să fie.....îi spun gânditor.
- Nici prin cap să nu-ți treacă să faci ceva , o aud pe Caramel țipând în spatele meu.
- Dar eu nu ...
- Dar ai gândit.
Ținând-o în brațe pe fiica ei intră în bucătărie și o așează în scăunelul special, îmi ignora total prezenta și începe să-i pregătească mâncărica.
- Eu sunt Miriam, apare în fața mea prietena ei și își întinde mâna.
- Bună Miriam , eu sunt Emiliano, îi strâng mâna cu prietenie.
- Și de când sunteți prieteni? încearcă să inițieze o conversație.
- De când ne știm, îi răspund fără să-mi iau privirea de la cea care demonstrează că meseria de mamă este cea mai frumoasă de pe pământ.
- Miriam te duci tu la doamna Agripina să o anunți să nu mai vină în seara asta ? îi aud vocea dulce.
- Am anunțat-o deja.
Decid să îi fac jocul și încep să o ignor, întreaga mea atenție se îndreaptă spre cei doi porumbei care încep să se giugiulească.
- I-ai cam pus capac prietenului meu, îi spun lui Miriam.
- Este un om minunat, răspunde privindu-l.
- Doar când nu bea...
- Da, am discutat și va renunța la alcool , nu-i așa iepuraș?
Bufnesc în râs când aud apelativul dar îmi revin imediat atunci când prietenul meu mă privește urât.
- Când bea îți cântă și imnul Olandei....pe care culmea nici nu-l știe, îi spun stârnind râsete.
- Anemona vrei să o culc eu pe Maria? o întreabă Miriam imediat ce vede că micuța și-a mâncat tot bolul cu mâncărică pe care mămica ei îl pregătise.
- Nu, Miriam mulțumesc, o voi adormi eu și apoi merg în camera mea să mă odihnesc și eu.
- Ei hai prietena mea, nu este politicos, avem musafiri și....
- Sunt musafirii tăi nu ai mei, o seară bună, ne urează și trece prin fața noastră intrând în cameră micuței.
Aleg să rămân pe canapea și să nu mă duc după ea , așa probabil cum s-ar fi așteptat, eu oricum nu voi pleca mult prea curând, iar ea într-un final ni se va alătura nouă.
- Emiliano dacă într-adevăr o vrei, trebuie să ai răbdare cu ea, a suferit destul de mult, încearcă să mă sfătuiască Miriam.
- Nu știu cum să mă comport să nu fiu înțeles greșit, nu o vreau pentru o noapte, la naiba că am spus-o și pe asta!
- Unde este burlacul convins, a? începe să râdă Armando.
- Merg să pregătesc câteva gustări, revin imediat, se ridică Miriam de pe canapea și intră în bucătărie.
Deși eram convins că Anemona ni se va alătura, încep să mă îndoiesc , a trecut deja 40 de minute și sunt sigur că cea mică a adormit de ceva timp, dar exact în clipa în care mă pregăteam să mă ridic și să anunț plecarea mea, apare ea.
Îmbrăcată într-o pereche de colanți negrii care îi mângâiau coapsele și bustiera sânii, înghit în sec și îmi mută rapid privirea.
Se așează pe canapea alături de Armando și îi zâmbește timid curând intrând și Miriam cu un platou plin de bunătăți.
- La masă copii!
O primim cu bucurie și observ că nu eram singurul înfometat, în câteva clipe platoul cândva plin acum este gol.
Cu burțile pline ne așezăm cât mai comozi fiecare pe locul său și totuși așteptăm să vedem cine are curajul să deschidă primul gura să inițieze o discuție.
- Ce spuneți dacă jucăm un joc? Cu scopul de a ne cunoaște mai bine, sare în picioare Miriam fericită de ideia sa.
O privim toți pe Anemona pentru a confirma și ea dacă acceptă să joace.
- Da, mă bag, nu mă mai priviți așa? își ridică mâinile în aer.
- Pentru început propun să ne descriem în 3 cuvinte, Emiliano ești primul.
- Hmmm, frumos, deștept și bogat, vorbesc fără modestie.
- Mda, ai uitat celebru și arogant, o aud mormăind.
Și ca să îi demonstrez că am auzit o mă pregătesc să-i dau replica.
- Cu astea două ar fi 5 cuvinte.
Mă privește urât și mă ignoră.
- Sufletist, carismatic și pervers, se laudă prietenul meu.
- Îndrăzneață, petrecareata și o bună prietenă, se întoarce și o strânge în brațe pe Anemona care își privea degețele.
- Credulă, sinceră și pesimistă, se descrie privindu-si în continuare degetele.
- Ai uitat frumoasă și delicioasă, îi întorc comentariu.
- În continuare propun să vorbim despre primul sărut? ridică ștafeta Miriam.
- De ce să nu vb despre cel mai bun sărut ? îmi încerc norocul.
Îmi trec limba peste buze încercând să regăsesc măcar un strop de caramel și ea observă acest lucru, se comportă asemenea unei puștoaice și își mută privirea.
- De cel mai bun sărut am avut parte pe un iaht cu un cub de gheață, se mândrește Miriam iar fața prietenului meu imediat se albește, bănuiesc că se aștepta ca el să fie cel nominalizat.
- Și mă rog cum a fost acel sărut , te rog să-mi faci o descriere, nu de alta dar poate mă perfecționez și eu că văd că nu-ți plac săruturile mele.
Miriam îl privește plictisită și totuși alege să îi descrie momentul.
- Sărutul cu cubul de gheață a fost un joc nebunesc, tipul respectiv mi-a așezat un cub de gheta pe buric când acesta s-a topit mi-a împrăștiat apa rece pe tot corpul cu buzele, a fost  o senzație nemaipomenită.
- Îți place să joci murdar iepuroaica mea, o atenționează Armando, bine atunci îți voi spune și eu sărutul meu perfect cu frișcă.
- Sunt nerăbdătoare!
- Sărutul propriu zis a fost între tipa respectivă și asta micul care era îmbracat în frișcă, face semn spre prohab.
Ca un gentleman îi fac semn să vorbească și abia o aștept să rememoreze clipele de mai devreme.
- Eu nu am avut parte de nici un sărut perfect până acum, spune privindu-ma în ochi, asta chiar a fost o lovitură sub centură.
Mă ridic hotărât în picioare și o ridic și ea care își mărește ochii înspăimântată.
O ating ușor pe obraz cu buzele și cu limba și îmi croiesc drum spre marea de caramel.
Îmi plimb limba pe buzele ei în căutarea dulcelui mult dorit, buzele imediat se deschid larg iar eu îmi pot continua explorarea cu limba înlăuntrul gurii ei, lacom.
Ne despart cei doi iepurași de pe canapea care ne priveau cu poftă.
- Nici acum nu ai avut parte de un sărut perfect?
- Nu, dă-mi drumul, începe să dezbată în brațele mele.
Strâmb din nas și mă aplec din nou spre buzele ei.
- Ce faci ? mă privește îngrozită.
- Îmi iau sărutul înapoi, îmi lipesc din nou buzele de ale ei.

*******
Probabil v-am plictisit 3 capitole aproape în același loc, dar imi voi lua revanșa în următoarele capitole, plănuiesc să vă duc într-o excursie!! Noapte bună