ANEMONA ( vol 3 )

Primul.....de fapt primele săruturi

Anemona:

Încep să regret decizia pe care am luat-o atunci când îi văd privirea plină de necunoscut.
- Abia aștept să o cunosc, îmi răspunde scurt.
Alături de el pornesc pe străduța care ducea spre blocul meu, parcurgem întreaga distanță în tăcere și la distanță unul de celălalt.
- Te rog să intri, îi fac semn să intre imediat ce deschid ușa apartamentului meu.
Asemeni unui bărbat hotărât și puternic pășește spre livingul în care stătea doamna Agripina.
- Anemona draga mea, ai venit așa repede?
- Da, puteți pleca și reveniți mai târziu, Maria bănuiesc că doarme.
- Da, a adormit imediat ce i-am dat să mănânce, dumneavoastră nu cumva sunteți fiul lui Alejandro Sanchez? își îndreaptă atenția spre bărbatul din spatele meu.
- Chiar el, aprobă.
- Eu acum plec, ai făcea proaspătă în bucătărie draga mea, îmi face din ochi și iese.
Rămași singuri regret pentru a doua oară că l-am invitat în apartamentul meu.
- Pot să o văd pe cea mică?
- Sigur , intră ușor în prima camera pe dreapta , să nu o trezești, eu rămân să torn cafea în două cești.
Îl urmăresc cu privirea cum dispare și torn repede cafeaua în veștile pe care le iau din dulap.
Nu stă mult în camera fiicei mele pentru că în momentul în care intru eu în micuțul living, el mă urmează.
- Ți-am pus o linguriță de zahăr, dorești și lapte?
- Este bine așa, mulțumesc!
- Nu vreau să mă înțelegi greșit dar ...eu nu caut un tată pentru fiica mea.
- Crezi că asta am înțeles din tot până acum? își duce ceașca în dreptul gurii și îmi zâmbește.
- Nu dar , nu vreau să înțelegi greșit...
- De ce aș face asta?
- Poate pentru că nu te cunosc.
- Și totuși ai ținut morțiș să ne întâlnim și să te justifici.
- Stai...eu nu ți-am....chiar atât de evident a fost totul nu?
- Mă tem că da.
- Atunci mă bucur că nu-s pasionata de actorie.
- Și eu....
La radioul pe care doamna Agripina îl lăsase deschis începe o melodie în limba română, o auzeam destul de des și era chiar ritmată, rămân surprinsă atunci când îl aud cum cântă și el în același ritm, pronunția era perfectă și rostea cuvintele atât de ușor.
- Regret că m-am lăsat dus de val, îmi spune ușor stânjenit.
- Ce corect ai cântat, adică ai pronunțat.
- Vorbesc foarte bine limba română.
- A da?
- Da, jumătatea din trupul meu este român, mama este româncă și ....
- Mama ta este cumva Laura Sanchez?
- Dacă te referi la scriitoarea Laura Sanchez, da , ea este, îmi răspunde mândru.
- Dumnezeule, mă ridic în picioare și încep să mă plimb fără să conștientizez prin cameră.
- S-a întâmplat ceva?
- Da, s-a întâmplat că tot ce s-a întâmplat până acum este greșit.
- Nu înțeleg.
- Tu provii dintr-o familie renumită și te afli în casă unei stripteuze, cu care culmea nu faci sex ci stai la povești.
- Nu înțeleg ce treabă are una cu alta.
- Are pentru că persoane ca mine nu au ce căuta în grupul tău.
- Iar judeci omul fără să-l cunoști?
- Cred că din păcate "te-am citit" .
- Nu zău, vreau să-ți ascult părerea.
- Sufletul tău nu este arogant și plin de ironie așa cum tu vrei să-l faci să pară, masca pe care o porți este asemeni măștilor mele pe care le folosesc seara cu scopul să nu mă recunoască lumea a doua zi pe stradă și să nu strige după mine în timp ce o plimb pe Maria.
- Mai departe... mă încurajează să continui.
- Îți plac femeile extrem de elegante, aranjate si frumoase, acele femeile cu caracter, dar vrei alături de tine o femeie cuminte, dar problema este că îți plac al naibii de mult curvele. Vrei o rezervă care să te aștepte acasă, să îți facă și unul sau doi moștenitori.
- Wow, asta da descriere, cred că mama te-ar aplauda dacă te-ar fi auzit.
- Cred că ar trebui să pleci.
- Cred că mai vreau puțină cafea, îmi face semn spre ceașca goală.
- Vorbesc serios Emiliano, locul tău nu este aici, nici în calitate de musafir, amant...
- Dar în calitate de prieten? se ridică și el în picioare și din doi pași ajunge lângă mine
- Foarte glumeț, dar noi nu avem cum să fim nici măcar prieteni.
Vocea Mariei începe să se facă auzită semn că se trezise, trec pe lângă el și intru în camera fiicei mele pe care o găsesc deja în picioare ținându-se cu mânuțele de marginea pătuțului.
- Iubirea mea, te-ai trezit? mă aplec peste pătuț și o iau în brațe.
Dau să o sărut dar începe să se agite și să se foiască în brațele mele.
- Hai vii la mine frumusețe? apare lângă mine Emiliano și întinde mâinile spre fiica mea care fără să se gândească mai că zboară în brațele lui.
- Se pare că cineva mă vrea ca și prieten.
- Nu încerca să insinuezi anumite lucruri.
- Nu insinuez nimic, cred că este destul de evident faptul că Maria mă place mai mult decât o faci tu.
Conexiunea dintre ei era șocantă, greu de descris pentru că fiica mea se lipise de el în așa fel încât eram sigură că cel mai bine ar fi să nu încerc să intervin între ei.
- Este superbă, are ochii tăi, o privește cu atenție pe Maria.
- Îmi pare rău dar, trebuie să pleci.
- De ce?
- Pentru că trebuie să mă pregătesc să plec la servici și doamna Agripina trebuie să vină pentru a rămâne cu Maria.
Mă privește trist și își întinde mâna spre mine, mă atinge pe umăr și mă îndrumă spre pieptul lui.
Acum stăm îmbrățișați toți 3 ca și cum am fi o familie adevărată, nu știu de ce eu nu-l pot refuza, de ce fiica mea îl acceptă deși nu l-a văzut niciodată și el de ce se comportă așa cu noi.
- Ai spus că șeful tău este salvatorul tău?
- Și nașul fiicei mele.
- Atunci sunt sigur că te-ar sprijini dacă i-ai spune că vrei să renunți la club.
Mă dezlipesc de el și îl privesc șocată, ce mama naibii voia să mai spună de această dată.
- Ai spus că ai studii universitare...
- Și ce-i cu asta?
- Asta înseamnă că îți pot oferi un loc de muncă în hotelul meu.
- Ascultă bine domnule Sanchez, de două ori în viața mea, am acceptat propuneri în speranța că îmi voi construi un viitor superb și ce crezi ? O dată am devenit prostituată și a doua oară mamă, a treia oară nu va mai exista.
Simțind că nu-mi mai pot reține lacrimile ies din camera fiicei mele și mă opresc în bucătărie.
Toate aceste sentimente și reacții neînțelese pe care el le sădea în inima mea îmi umbrea judecata, și totuși nu puteam să mă las dusă de val , nu din nou.
- Anemona, nu am vrut să te supăr, îi simt mâna pe umărul meu.
- Nu este vina ta că ...de fapt da este vina ta pentru că nu ai aparut în viața mea atunci când am avut nevoie.
Mă întoarce cu fața spre el și îmi așează palmele pe obraji, parfumul lui puternic bărbătesc mă amețea, iar privirea lui mă făcea să mă simt confuză.
- Niciodată nu este prea târziu.
Îmi mângâie ușor pielea feței, se apleacă aproape, mult prea aproape,  trasează ușor cu vârful limbii conturul buzelor mele și apoi le lipește cu delicatete de ale lui.
Un sărut extrem de pasional, magic care îmi umple ochii de lacrimi de fericire.
Asprimea bărbii lui îmi transmite frisoane pe care le simt pe șira spinării.
Expiră cu delicatețe printre buze  atunci când oprim sărutul și îl aud cum oftează de plăcere și totuși nemulțumit.
- Ai văzut că nu a fost așa de greu Caramel?
Aș fi vrut să-l întreb de ce mi-a spus așa dar explicațiile sale vin imediat.
- Părul și ochii tăi sunt de culoarea caramelului, mirosi a caramel, ai gust de caramel, vreau să devin un diabetic.
Mă trage din nou spre buzele sale se această dată într-un sărut ferm, excitant care mă lasă fără suflare, ambii ne dorim să avansăm, ne dorim mai mult, dar ne oprim.
- Prieteni? mă întreabă imediat ce revenim amândoi cu picioarele pe pământ.
- De ar fi atât de ușor, precum pare, îi răspund oftând.
- Atunci hai să facem noi totul ușor.
- Cum ?
- Lasă-mă să te ajut Caramel, nu mă interesează de viața pe care ai fost obligată să o duci, nu mă interesează faptul că ai un copil, nu mă interesează de restul lumii, tot ce pot să-ți spun este că înainte să intru pe ușa aia, eram convins că voi muri burlac.
- Și ce te-a făcut să te răzgândești? îl întreb cu teamă când se apropie din nou de mine.
- Mi-aș dori să auzi toate cuvintele pe care nu am curaj să ți le spun.
- Ce te împiedică?
- Asta!
Deși ne aflăm la un pas unul de celalalt, îmi apucă dintr-o dată talia și își apropie cu repeziciune buzele de ale mele oprindu-se brusc la câțiva milimetri, înainte de a le atinge. Apoi, dintr-o miscare, își presează buzele de buzele gustând din nou caramelul.