Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul I

O altă zi de facultate. Harry era puțin bulversat de ieri. Louis îl fixase aproape toată ora, și deodată plecase fără să spună nimic. Toată lumea se uitase la Harry, și băiatul cu păr creț dăduse calm din umeri. De ce a plecat așa? Nu i-am spus nimic. Gândise Harry. Toată noaptea se gândise la chestii imposibile, la vreo explicație logică pentru plecarea lui Louis. Se dăduse jos din patul moale și cald, și își luase hainele pentru a se duce să facă un duș fierbinte. Se îmbrăcase cu unul dintre multele tricouri albe și luase niște blugi albăstrui strânși pe picioarele lungi. Își luase ghetele negre și ochelarii de soare. Cu toate că era toamnă, soarele încă era prezent pe cerul albastru. Ca și ochii lui Louis. Înainte de a pleca din casă, își legase o bandană verde. Își luase ghiozdanul de pe canapea și pornise spre facultate. Avea prima oră matematică, un început nu prea... frumos. Era bun la matematică, dar asta nu înseamna că îi plăcea. Ca și ieri mai erau câteva minute până să se sune și crețul încă nu găsise sala. Trebuia să întreb pe cineva unde avem matematică. Bravo, Harry. Ești foarte deștept. Exact când Harry voia să dea colțul unui coridor, se izbise puternic de un corp și ajunse direct în peretele holului.
- Nu vezi pe unde mergi? La naiba! se auzise glasul unui băiat. Băiatul cu ochii verzi cunoștea vocea, dar nu își amintea a cui este. Își îndreptase privirea spre corpul de pe podea și îl văzuse pe Louis întins.
- Mai ai de gând mult să te uiți ca un idiot la mine, sau mă ajuți odată? Harry îl ajutase pe băiatul șaten să se ridice și spuse calm:
- Îmi pare rău, nu am vrut să dau peste tine. Louis se uitase urât la Harry și după plecase lăsându-l pe creț în spate.
- Hei, așteaptă. Dacă tot ne-am întâlnit, ajută-mă să îmi găsesc și eu clasa. Am mate prima oră. Harry se îndreptase cu pași mari și îl prinse de mână.
- Nu sunt dădacă să am grijă de copii. Spuse calm Louis.
-  Dacă nu vrei să mă ajuți poți să îmi spui direct. Nu am nevoie de scuze patetice. Zice crețul și voia să plece, când o femeie de vârsta a doua, îmbrăcată elegant apăruse în fața celor doi.
- Ce căutați pe holuri, trebuia să fiți la ore. În birou la mine, acum. Directoarea. Fix din prima zi în biroul directoarei. Gândise crețul.
[...]
-A fost vina lui! Țipase șatenul.
- Nu este adevărat! Eu doar m-am pierdut pe holurile facultății, sunt primul an și încă nu știu unde sunt clasele. Se scuzase Harry în fața directoarei.
-Prea bine. Spuse directoarea calmă.
Harry Styles, corect? Harry răspunse un "Da" timid și femeia continuă: Tu, Harry poți pleca. Ești primul an aici și te înțeleg că te-ai pierdut, dar să nu se mai întâmple a doua oară. Bine?
Iar tu, Louis, vin-o în biroul meu peste ore. Ești al treilea an, nu te poți pierde pe aici. Știi destul de bine facultatea.
Harry se ridicase de pe scaun și rânji spre Louis triumfător. Ieși pe hol și plecase cu pași mici spre ieșirea din clădire. Poate avea noroc și îl întâlnea pe Niall să îl ajute.
-Styles! Se auzi ca un țipăt din urma lui. Harry se întoarse și îl văzu pe Louis alergând după el. La naiba, din cauza ta trebuie să o aduc pe mama la facultate. La facultate, la naiba! Și în plus, mai trebuie să îți fac și de dădacă timp de două săptămâni! Țipa băiatul cu ochi albaștri la creț.
- Nu este vina mea dacă umbli prin facultate așa. Louis se uitase urât la Harry și în 2 secunde era în fața lui.
- Nu sunt eu de vină că tu ești un copil și habar nu ai unde îți este sala de studiu. Dăduse din umeri Louis. Harry se uitase la băiatul șaten și începuse al analiza. Scund, dar totuși în formă. Șaten, cu ochii ca și cerul. Și azi, dar și ieri era îmbrăcat în negru. Tatuajele și barba ușor crescută îi dona un aer periculos. Atrăgător, dar Harry se decise să nu se apropie de el prea mult. Pare periculos. Gândise crețul. Dar la naiba dacă nu arată sexy. Își scuturase ușor capul și începuse să meargă.
- Unde pleci, Styles? Trebuie să am grijă de tine, dacă nu o să am belele. Strigase în urmă Louis.
- Ok, dacă tot trebuie să ai grijă de mine, îmi spui și mie unde va fi ora de engleza? Îl întrebase Harry pe șaten.
- Urmărește-mă. Spune Louis iar Harry se ținuse după el până ajunse într-o parte a facultății care habar nu avea ca există.
- Cât este de mare facultatea asta? E cât un castel! Exclamase Harry.
- Este mare cam cât o am eu. Se mândrise Louis. Crețul își dădu ochii peste cap și spuse calm:
- Atunci mă mir cum îți încape în pantaloni. Ești sigur că nu o ai în fund? Nu de alta, dar facultatea asta e mare și dacă spui tu ca a ta e la fel... rânji Harry iar Louis se uitase urât la el.
- Vrei să afli, Styles? Întrebase Louis.
- Nu, mersi. Veni răspunsul rapid al crețului.
- Aici este. Spuse Louis în timp ce se uitase la o ușă mare. După, mă vei gasi în fața sălii. Adăugase Louis, și plecase înainte ca băiatul cu ochii verzi să mai spună ceva.

____________________________________________________________________________
Capitol needitat. Îl voi edita când voi avea timp.

Dacă puteti, as vrea să îmi scrieti părerile voastre în comentarii.

                                         All the love, L