Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul XXI

Trecuse ceva timp de când Harry îi făcuse frumosul cadou lui Louis, familia, iar cei doi băieți se atașaseră unul de altul foarte mult. Au început să se vadă mai des, își petreceau tot timpul împreună și la facultate la fel: oricine știa că faimosul și arătosul Louis Tomlinson îl avea ca cel mai bun prieten, chiar daca nu era așa, pe crețul cu ochi verzi și picioare lungi de model, Harry Styles sau bineînțeles, mai erau zvonuri cum, că ei doi ar fi într-o relație. Harry sau eventual Louis, nu știau cum era relația lor, dar totuși aveau una de prietenie strânsă. Larry, după numele lor de ship dată de nimeni altul decât Niall Horan, și-a petrecut timpul cu familia lui Louis aproape mereu și ei, atât Louis cât și Harry, s-au împrietenit cu cele 4 fete foarte mult și familia Tomlinson, poate constata că Harry este un băiat cu adevărat bun la suflet și minunat iar cu părul lui creț și cafeniu și cu ochii de culoarea jadului a înnebunit toată familia; exact, toată. Louis se îndrăgostea de Harry tot mai mult și nu putea și nu voia să facă nimic în privința asta: îi plăcea situația de atunci și se mulțimea cu atât. Pentru moment, bineînțeles. Pe partea cealaltă, la fel ca și șatenul scund, Harry avea din ce în ce mai multe sentimente pentru Louis și totuși, știa că nu trebuia să se îndrăgostească de el pentru că știa, evident, că toată situația aia nu se va termina cu bine, dar ignorase tot ce creierul îi afișa greșit și își asculta inima, fiind mai apropiat de Louis pe zi ce trece. Familia lui Louis de fapt părea foarte în regulă cu apropierea dintre cei doi băieți, chiar daca amândoi susțineau că sunt cei mai buni prieteni, cele 4 fete ar fi onorate, în mintea lor totuși, să îl aibă pe domnul Harry Edward Styles ca și cumnat chiar dacă fetele Tomlinson știau că până la urmă cei doi băieți vor ajunge împreună.

Cei doi băieți se țineau de mână în timp ce mergeau pe strada pustie, înconjurați doar de liniștea și vântul destul de domol. Harry se apropiase mai mult de Louis iar șatenul făcuse la fel, ochi lor întâlnindu-se la fel ca în ultimul timp dar de data asta, ochii lui Louis erau reci.
- S-a întâmplat ceva? Spuse Harry, strângând mâna băiatului cu ochi de culoarea safirului la lumină, fiind speriat de schimbarea lui Louis.
- Știi ce mi-am dat seama, Harry? Întrebase în șoaptă Louis, Harry ridicând o sprânceană și uitându-se atent la băiatul scund. Că ești cea mai oribilă persoană de pe planetă, nu te vreau și nu te-am vrut niciodată, am stat cu tine doar pentru că ești frumos și aveam cu ce să mă laud dar mi-am dat seama că ești și prost, pe lângă că ești o fetiță înnăscută. Te urăsc pentru ce mi-ai făcut și îmi pare bine că te fac să suferi. Asta iti doresc cel mai mult, suferință și durere pentru că asta meriți, nenorocit ce ești. Te urăsc, pleacă de lângă mine! Țipase Louis, făcându-l pe băiatul creț să plângă în liniște, inima lui mică și deja fragilă rupându-se bucată cu bucată. Lacrimile îi curgeau șiroaie pe obrajii roz de la vântul ce în acel moment se întețise și cuvintele alea spuse, Harry făcuse un pas în spate, încrucișându-și brațele în jurul corpului. Băiatul cu ochi de jad își trase nasul și se gândise la trecut, atunci când se gândise că așa va ajunge, cu inima ruptă și vulnerabil.
- Nu vreau să te mai vad niciodată în viața mea. Spuse la final Louis, făcându-l pe Harry să fugă cât îi țin picioarele.

Băiatul creț se trezise plângând și transpirat, respirând greu cu lacrimi în ochi. Se bucurase că tot ce s-a întâmplat a fost doar un vis, un coșmar mai detaliat, dar până la urmă avuse astfel de coșmare mereu în ultimul timp și astea îl făcuse pe Harry, ei bine, să presupună că așa se va termina între ei, chiar dacă ei nu erau într-o relație.
- Ești bine? Se auzise o voce din apropiere, abia atunci dându-și seama că Harry dormise la Louis așa cum făcea de obicei duminica, la fel ca o tradiție de familie.
- Ugh.. Da, sunt bine. Nu am nimic. Răspunse băiatul creț, înfulecându-și capul pentru ca Louis să nu îl poata vedea.
- Harry, uită-te la mine. Plângi? Spuse Louis, fiind preocupat pentru Harry. De la un timp văzuse că Harry nu era totuși liniștit și bănuia că era din cauza examenelor de la facultate dar probabil, mai mult că sigur, se înșela.
- Nu, nu... sunt bine, nu plâng. Mințise Harry, vrând să îl protejeze pe Louis de coșmarele lui idioate.
- Bine atunci, în câteva minute încep cursurile. Câte ai astăzi? Întrebase Louis, ridicându-se din patul învelit în lenjeria caldă și moale.
- De fapt, azi am doar un curs și nu prea am chef să mă duc pentru că știu deja argumentul ăla. Răspunse Harry, Louis aprobând cu o mișcare a capului în timp ce se își luase hainele pentru un duș cald. În mintea lui Harry se derulau scenele de astăzi, sau scenele din vis, încă nu era sigur dacă se va întâmpla așa ceva dar nici nu putea spune că nu va fi așa. Se gândea totuși la sentimentele puternice din acel vis și frica începea să îi crească, cu toate că era doar un vis.
- Eu plec, ne vedem în câteva ore, Haz. Îl salutase Louis, făcându-i cu mâna băiatului cu bucle maronii ce era în lumea lui cu gândurile sale.

____________________________________________________________________________
Sorry, stiu ca e plictisitor dar un capitol fără prea multă dramă trebuie să existe pe aici.

Se pare că nu este finalul și ceva se va întâmpla în scurt timp? Va fi ceva bun sau ceva rău?

CAPITOLUL NEEDITAT. CONȚINE GREȘELI GRAMATICALE ȘI GREȘELI ÎN EXPRIMARE.

All the love, Lavinia