Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul XXVII

Ca în fiecare dimineață, alarma îl trezise pe băiatul cu păr creț. Harry își căutase haine pentru un duș fierbinte, pornind muzica totodată. Sincer, dacă ar fi avut ocazia să își aleagă alta facultate, ar fi pe domeniul muzică. Își îndepărtase gândurile și le înlocuise cu gândurile care erau mult mai importante, examenele. Peste puțin, foarte puțin timp avea examenele și nu se simțea deloc pregătit. Ar trebui să fac mai multe cursuri. Chiar și cele în plus. Si seminariile. Nu voia să rămână cu restanțe, nici nu avea bani să le plătească. Se încruntase atunci când își amintise de mesajele de ieri și de caietul distrus. Bine că era nou și nu scrise ceva important pe el, altfel era o problemă. Verificase cine îi trimise mesajele, dar era număr necunoscut. Ce glume de rahat, nu este amuzant. Gândise el, imaginandu-și puștii care râdeau în timp ce scriau mesajele. Apa fierbinte îi curgea pe corpul tatuat, mușchii fiind relaxați. Nimic nu se compară cu gelul de duș de menta. Băiatul înalt iubea menta, mirosul, gustul, culoarea. După ce se uscase bine, își îmbrăcase hainele pe care le pregătise: veșnicii skinny jeans negri, un tricou alb și deasupra un pulover gri. Să fie în tema culorii, își luase și un fes gri la care adăugase micul ghiozdan și imortalele ghete maro. Trebuia să oprească undeva sa își cumpere un nou caiet, dar gândise ca o agendă era mai convenabilă și bine situată în context. Avea de fapt, o zi foarte încărcată. Cursurile începuseră la 11 și continuau până la 19, având în total 4 cursuri. Cursuri durasera 2 ore fiecare și avuse 3 pauze de câte 10 minute. Iubea limbile străine, mai ales pentru că era specializat pe engleza-greaca, mai bine era pentru că începuse greaca de la 0. Câțiva ani în urmă băiatul cu ochi verzi urmase câteva ore de greacă la un fel de centru pe care îl deținuse o femeie, Afrodita, unde învațase tot felul de lucruri noi: limba și literatura greaca, dansurile grecești și anumite ore în plus ca și desenul, cursuri de pian și sculptură. Iubise să studieze acolo, dar era mic și iubea în același timp să își petreacă copilăria afară cu prietenii, încât uitase să se ducă la ore și așa uitând până la urmă de tot, abandonând centrul. Se gândise, E facultate, poți face ce vrei tu. Mai ales, sa decizi dacă să te duci sau nu la cursuri. Dar nu, anumite cursuri dețineau o limită de absențe. De exemplu, cursurile de greacă. Dacă avuse 3 absențe, nu putea să dea examenul iar asta ar înseamna sa aibă restanță. În plus, băiatul creț ura seminarele, unde trebuia să te duci obligatoriu, într-un fel. Primul semestru fusese atât de ușor, sau cel puțin așa își amintise. Era în al doilea semestru și mai avuse puțin și murea, deja era obosit ca naiba. Trebuie să îmi găsesc și un job. Unde naiba îl găsesc și  pe ăla? Gândise Harry, în timp ce își frecase tamplele. Își cumpărase o cafea neagră amară, în timp ce se îndreptase spre sala unde avea ultimul curs: engleza contemporană.
- Ce spui? Întrebase băiatul șaten de lângă el.
- Scuze? Ce ai spus? Nu am fost atent. Răspunse el, uitându-se în ochii lui Louis.
- Vorbesc cu tine de 5 minute încontinuu, Harold. Te simți bine? Louis observase starea băiatului cu ochi de culoarea jadului, se văzuse de fapt de la kilometri că era extrem de obosit și stresat.
- Sunt bine, doar cursurile. Spuse Harry, în timp ce se uitase pe site-ul facultății vrând să găsească cursurile pentru ziua următoare. Uimirea îi fu mică atunci când primise alt mesaj, stergându-l imediat. Nu am timp pentru prostii. Gândise el, înainte să intre în sala de curs.

[...]

Două ore după, cretul ieșise în sfârșit din sala de curs. Avuse seminar și era atât de obosit, dar reușise să fie atent și să răspundă la practică. De fapt, era mândru de el pentru activitatea și răspunsurile date, cu toate că în acel moment doar voia să fie în patul lui moale și să doarmă pentru 3 zile întregi. Sunetul telefonului îi atrase atenția, un nou mesaj fiind primit. "Eu te-am avertizat, acum jucăm în alt mod." Harry își ridicase sprînceana, uitându-se în prejur la toți studenții care îl înconjurau. Nimeni nu părea suspect, și începuse să creadă că nu era doar o farsă dar își scuturase mintea de gândurile negative și se îndreptase înspre ieșirea din institut, întorcându-se acasă.
- Harry! Harry! Un glas se auzise din spatele lui, iar dacă crețul nu se înșelase, era Niall.
- Oh, hei. Spuse băiatul cu ochi verzi, uitându-se la băiatul blond.
- Um, hei și ție. Ieri m-ai sunat și păreai destul de ciudat, spuneai ceva despre niște mesaje și un caiet. E totul ok? Întrebase Niall, observându-se grija pentru Harold. Observase de mult timp, sau cel puțin de ceva timp că Harold nu era în apele lui și nu era doar din cauza examenelor, ceva se întâmplase dar crețul nu voia să spună nimic.
- E totul ok, doar greșisem. Răspunse el, înainte să îl lase pe Niall singur. Dar cu toate astea, Harry nu înțelese de ce toată lumea îl întrebase dacă era bine, nu e ca si cum era atât de distras. Se încruntase iarăși atunci când se gândise despre mesaj, sperase totuși ca era doar o farsă proastă și că vor înceta cât de curând sa îi trimită mesaje prostești. Își ridicase privirea către casa în care locuise de ceva timp, cu banii părinților bineînțeles, dar mereu se gândise ca va rezolva și asta în curând. Se încruntase a suta oara acea zi și era mai confuz decât niciodată.
- CE NAIBA SE ÎNTÂMPLĂ? Strigase cu voce tare, uitându-se împrejur.
- Harry! M-a sunat Niall, spune că ceva nu este în regulă. Ce s-a întâmplat? Ești bine? Louis apăruse lângă el, uitându-se în același timp la casa.
- Louis, ce naiba se întâmplă? Întrebase Harry, inima bătându-i tare si agresiv.
- Habar nu am... Răspunse băiatul cu ochi albaștri mai confuz decât Harold, amândoi privind casa lui Harry vandalizată.

__________________________________________________________________________________

CONȚINE GREȘELI GRAMATICALE ȘI GREȘELI ÎN EXPRIMARE. ÎL VOI EDITA CÂND VOI AVEA TIMP.

And I oop-

Un capitol nou. Okay, bye

All the love, Lavinia